February 24, 2010

Opera Părintelui Ghelasie de la Frăsinei: condiţii pentru o receptare academică, articol de Alexandru Valentin Crăciun

Următorul articol al lui Alexandru Valentin Crăciun este preluat de pe blogul autorului.

Până relativ recent, cărţile Părintelui Ghelasie au circulat în condiţii cel puţin ingrate. Apărute la edituri obscure, într-un format modest, pe hârtie de calitate inferioară, inspirau mai degrabă neîncredere unui cititor „serios”. Dacă lucrurile ar fi continuat în acelaşi mod, nu s-ar fi creat (poate) niciodată premisele unei juste receptări. Şi totuşi: Editurii Platytera din Bucureşti (director Florin Caragiu) îi revine meritul de a fi relansat această operă într-un format de excepţie şi de a fi risipit, astfel, aerul de „clandestinitate” cu care a fost nu o dată asociată. Din titlurile apărute până acum[1], realizăm că avem de a face cu un autor paradoxal: sistematic în fond (prin revenirea constantă la marile teme ale tradiţiei filocalice) dar insolit în formă (prin încercarea obstinată de resacralizare a limbajului), Părintele Ghelasie nu mai poate fi ignorat de către cititorul obişnuit, dar nici de către mediul academic, pentru care constituie (deocamdată) o provocare.

February 23, 2010

The Mioriţa ballad in three exceptional interpretations

In an arbitrary order, you can find below three exceptional interpretations of the Romanian ballad Mioriţa.

The first one ( YT source): Mioriţa/Archaic epic ballad. Interpretation: the "Ştefan-Vodă" group.


The second one (YT source): Mioriţa sung by Tudor Gheorghe (English subtitles):


The third one (YT source): Mioriţa, sung by Grigore Leşe:


Mioriţa - as recorded by Vasile Alecsandri (in Romanian).
An 1913 English translation by Sophie Jewett.

February 18, 2010

Usile Pocăinţei..., La mulţimea faptelor mele... - Tr. Stanitzas


Youtube link.

Juan Ramon Jiménez (1881-1958) / Strada aşteaptă noaptea...

Strada aşteaptă noaptea...

Strada aşteaptă noaptea.
Istorie şi tăcere-i totul.
De-a lungul drumului
arborii dorm pe cer.

Iar oraşul trist e violet.
Un cer de aprilie, fantastic,
cer violet cu uşoare preludii
de lumini stelare.

Acum lămpile ard la ferestrele
zăbrelite. Un câine scheaună
la o uşă-nchisă. O pisică neagră
se roteşte iute pe cerul calm...

Ah! Acea lampă galbenă,
pacea copiilor orbi,
nostalgia ferestrelor,
prezenţa celor ce au murit!

Şi poveştile pe care le-am spus
în acele seri de aprilie,
care nu s-au mai întors vreodată,
în timp ce scrutam stelele!

Iar întunericul cade
intim şi uriaş, cu-mpăcare,
între îndepărtatele murmure
ale oraşelor mărunte…

(trad. Florin Caragiu)

February 17, 2010

shadow and smile

Neither resplendent nor poor is my love,
As it enters like wind under the waving
clothes, at the hour of oblivion.
It’s all in all a color that brushes your skin,
and the snowy hills are ready to awake
the dawn, easily sliding at the hands’ tip.
You are calling an old friend,
telling him about lost traces of an acacia
from the ancient garden. Light goes by
as the heartbeats accompany the whisper
reigning over some long row of geese.
Hold your shadow tight, not to escape!
Shout at the eagles’ eggs! Sorrow has
No name, but the music is spelling
a long forgotten smile. Your half-closed eyes
resemble a blushing thorn in an ice-shell.

(by Florin Caragiu, 2010-01-06)

Ph.D. Mathematician and NFL Champion

The following was posted on Mathematical Trips:

In some sense, the stunning 2010 Super Bowl XLIV victory of New Orleans Saints led by Drew Brees against the Peyton Manning's Indianapolis Colts (my favorite team) may be analogue to a similar event that happened in 1964. Then the NFL quarterback Frank Ryan led the Cleveland Browns to the 1964 NFL Championship title in a 27-0 victory against Johnny Unitas' Baltimore Colts. To this one might add the impressive 1966 season in which the Cleveland Browns' legend Ryan threw for 2974 yards and scored 29 touchdowns.

What is especially relevant for this particular blog is that Frank Ryan is also the recipient of a Ph.D. in Mathematics awarded by Rice University in 1965, with a most interesting thesis, "A Characterization of the Set of Asymptotic Values of a Function Holomorphic in the Unit Disc", and that among the references cited in the thesis are Luzin's "Leçons sur les ensembles analytiques et leurs applications", Sierpinski's "General Topology" (University of Toronto Press, 1952), and Stoilow's "Les propriétés topologiques des fonctions analytiques d'une variable", Ann. Inst. H. Poincaré, 2 (1932), 233–266. In 1966 Frank Ryan also published two fundamental papers on the set of asymptotic values of a function holomorphic in the unit disc in Duke Mathematical Journal (he also published in Pacific Journal of Mathematics, Mathematische Zeitschrift, Michigan Mathematical Journal, etc).

I will conclude with mentioning a recent mathematical event - the amazing, super-entertaining after-dinner talk "Resolved, that a Football is a Mathematical Object" delivered by Frank Ryan at the 2007 Ohio MAA Meeting held at Wittenberg (a talk which I will never forget).

February 6, 2010

Divna Ljubojević: Dostoino Est/It is Truly Meet/Axion Estin

Divna Ljubojević: Dostoino Est / It is Truly Meet / Axion Estin / Vrednică eşti...


YouTube link

It is truly meet and right to bless you, O Theotokos,
Ever-blessed and most-pure mother of our God.
More honourable than the Cherubim,
And beyond compare more glorious than the Seraphim,
Who without corruption gave birth to God the Word,
True Theotokos: we magnify you. 
(Panagia Axion Estin)

February 1, 2010

„Casa Teslarului”, între Anxietate şi Izbăvire: „Indisolubila Dedublare” a Eului. Comentariu de Florin Caragiu.

Referindu-se la o trăsătură prezentă în mod constant în poeziile lui Ioan Pintea, Nicolae Steinhardt împărtăşeşte senzaţia „indisolubilei dedublări: cvasi-existenţialista anxietate şi perfect clara neagitaţie contemplativă a izbăvitului”. În acest sens, volumul „Casa Teslarului” (ed. Cartea Românească, 2009) al lui Ioan Pintea stă sub semnul empatiei şi libertăţii, demontarea mecanismelor de proiecţie, ale investirii fiinţei în efemer, fiind dublată de coerenţa unei viziuni intimiste în relaţia cu Dumnezeu.

Poezia e foc locuibil, ea converteşte forţa ambivalentă şi ruptoare a cuvântului în holocaust/combustie creatoare. Poemul genial este rezultatul unui transferenţe a obsesiilor vieţii în cuvântul care supune pe cel ce-l rosteşte unei arderi erotice fără rest, cenuşa sa fiind materia hrănitoare a artei: „stau înlăuntrul acestui poem/ ca într-un cuptor încins”; „focul e fratele meu geamăn/ e înalt roşu sănătos/ şi mă iubeşte cu gesturi tandre şi foarte obscene”; „spui că mă vezi/ şi că dacă mă sting/ nu garantezi reuşita acestui poem/ cea mai ascuţită flacără/ seamănă mult cu inima poemului/ şi cine poate să ţină în palmă/ tocmai inima încinsă a poemului/ şi să nu-şi ardă buricele degetelor/ şi pielea fină să nu înceapă să-i sfârâie?! / spui că mă vezi/ şi că dacă ard până la pucioasă/ până la cenuşă/ până la scrum/ scriu în sfârşit un poem genial” (muza apollinaire).