December 28, 2010

Sfântul Grigorie de Nyssa: „Despre Rugăciunea Domnească” (6)

În continuare la Sfântul Grigorie de Nyssa: „Despre Rugăciunea Domnească” (5) (va apărea în revista "Sinapsa").

Sufletul cărui om e „curat de pată”?, întreabă sfântul Grigorie. Cine nu are rănile îngâmfării, „mâna păcătoasă”, piciorul alergând spre păcat, moleşeala provenită de la ochiul „ieşit din rânduială”, întinarea produsă de auzul „neţinut în frâu” sau de atracţia gustului, inima împinsă spre „mişcări deşarte”? (p. 448). De aceea, este îndreptăţită cererea de iertare a păcatelor, cu încredinţarea că Dumnezeu este iubitor de oameni sau conştiinţa că „împărtăşirea milei e lucru bun” şi, de asemeni, cu întărirea prin fapte a judecăţii „ce o are despre ceea ce este bun” (p. 449). Cu alte cuvinte, cel ce cere iertarea se cuvine să ierte el însuşi, cel ce cere milostenie se cade să o ofere la rândul său, cel ce doreşte să nu primească sentinţa de osândă trebuie să nu osândească el însuşi pe aproapele său în nici un fel, cel ce imploră ştergerea de către Dumnezeu a datoriilor trebuie să ierte şi el pe datornicii săi (Idem). Pe de o parte, împărtăşirea în comun a naturii umane face ca răul făcut aproapelui să fie, în fond, un rău pe care mi-l fac mie însumi, pe de alta, faptul că omul e creat după chipul lui Dumnezeu face ca răul făcut aproapelui să fie şi o necinstire adusă icoanei vii a lui Dumnezeu. Avem nevoie, în fapt, de a menţine în noi vie o sensibilitate în care comunică şi se întrepătrund relaţia cu Dumnezeu şi relaţia cu aproapele. Sfântul Grigorie aminteşte aici pilda scripturală cu datornicul nemilostiv, în care cel căruia i se iertase o datorie de 10 000 de talanţi, după eliberarea sa, pentru o sumă infinit mai mică ce i se datora, îl asuprea cu cruzime pe aproapele său. Înţelegem de aici diferenţa uriaşă între ceea ce datorăm noi lui Dumnezeu, întreaga noastră viaţă şi iertarea nenumăratelor greşeli pe care le-am săvârşit, şi tot ce ne-ar putea datora aproapele, pe care – după o atât de mare milostivire a lui Dumnezeu faţă de noi – suntem datori să îl iertăm.

Părintele Sofian Boghiu - Introducere în Rugăciunea inimii


Youtube link.


Youtube link.

December 24, 2010

Humans and Animals in the Kingdom

A most interesting article posted on the Orthodox Research Institute's website:
Humans and Animals in the Kingdom - by Robert Flanagan
Originally appeared on Jacob's Well, Newspaper of the Diocese of New York and New Jersey Orthodox Church in America, Spring/Summer 1997.
Man is not a being isolated from the rest of creation; by his very nature he is bound up with the whole of the universe... In his way to union with God, man in no way leaves creatures aside, but gathers together in his love the whole cosmos disordered by sin, that it may be transfigured by grace.
St. Maximus the Confessor, as quoted in the Orthodoxy and Animals page.

December 22, 2010

NANA (May 2, 2002 - December 22, 2010)

Our most kind, most loving, and most loyal dog, and to us the best ever, the one and only NANA the Sheltie, died today, December 22 at 6am, due to lymphoma.

NANA - September 19, 2010

NANA - December 13, 2010

NANA - December 18, 2010

A dog is better than I am, for he has love and does not judge.
-Abba Xanthias