November 29, 2011

Despre taina filiaţiei (prezentare la cel de-al Treilea Colocviu Naţional dedicat personalităţii părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei)

Despre taina filiaţiei

Florin Caragiu - prezentare la cel de-al Treilea Colocviu Naţional dedicat personalităţii părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei, desfăşurat la Universitatea „Transilvania” din Braşov, 24 Noiembrie 2011. Alte articole de acelaşi autor pot fi accesate aici

Părintele Ghelasie a realizat una dintre sintezele importante ale teologiei patristice, axând dezvoltările sale teologico-mistice pe taina filiaţiei, gândită ca o coloană vertebrală a înţelegerii creştine. Principalele dezvoltări dogmatice ale Ortodoxiei creştine, de altfel, se dezvoltă în jurul acestei taine centrale, lămurind aspecte ale ei, după cum aflăm şi din volumul „Taina Filiaţiei” (Platytera, 2011), semnat de ieromonahul de la Frăsinei.

Dogma Sfintei Treimi, practic, se întemeiază pe naşterea Fiului şi purcederea Duhului Sfânt, Persoanele Dumnezeieşti deofiinţă, Originea absolută fiind nu un principiu, sau un ansamblu de idei platonice, ci Însuşi Tatăl Dumnezeiesc. Tocmai prin această întemeiere Dumnezeu cel slăvit în Treime poate fi numit Dragoste în Sine şi dincolo de Sine, revărsată în creaţia a cărei aducere la fiinţă din nimic e motivată de aceeaşi dragoste a Tatălui către Fiul, în Duhul Sfânt.

November 28, 2011

Florin Caragiu - “Omul, fiinţă practică şi fiinţă contemplativă”

Cotidianul LUMINA
Lumina cunoştinţei
Duminica, 27 Noiembrie 2011
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog :
Omul, fiinţă practică şi fiinţă contemplativă
de Florin Caragiu 

Rubrica "Lumina cunoştinţei. Religia, filosofia şi ştiinţele în dialog" este realizată cu sprijinul Fundaţiei "John Templeton" din SUA, în cadrul unui proiect desfăşurat de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi şi Universitatea Bucureşti, în cooperare cu Patriarhia Română.

În limbajul filosofic, termenul „praxis” (cf. gr. praxis, acţiune, execuţie) a fost utilizat cu intenţia de a ridica spre sensul ei filosofic ideea de practică, ferind acest cuvânt de o accepţiune curentă, adesea banală. Antropologia filosofică acordă practicii un rol major, indiferent dacă lucrurile sunt privite din perspectivă spirituală sau dintr-un unghi materialist. În ambele cazuri, practica a fost considerată, de cele mai multe ori, izvorul cunoaşterii şi, de cele mai multe ori, al autocunoaşterii, un proces menit să aducă omul în contact cu realitatea obiectivă şi un criteriu obiectiv de verificare a adevărului cunoştinţelor. Gândirea marxistă, după cum se ştie, a considerat practica o categorie filosofică fundamentală, însuşi motorul evoluţiei omului, forţa motrice cea mai importantă a cunoaşterii, ce are ca scop transformarea realităţii, o realitate, însă, lipsită de orice transcendenţă. 
Omul se transformă pe sine şi transformă realitatea prin practică. În procesul de interacţiune a subiectului cu obiectul, se descoperă legile realităţii. Este o concepţie care respinge atât ideea de lucrare divino-umană, cât şi semnificaţia de practică de consum, acea înţelegere simplistă, se spune, a practicii, ca experienţă senzorială sau ca o simplă satisfacere a nevoilor biologice ale individului. De menţionat că există şi concepţii subiective asupra practicii, ce au restrâns practica la sensul de acţiune individuală utilitară. Pragmatismul (incluzând varianta sa pragmaticistă) a pus între paranteze materialitatea lumii, înţelegând procesul cunoaşterii (singurul la care pragmatiştii fac referire, ei refuzând să se refere la obiectul cunoaşterii) ca un simplu instrument de adaptare biologică şi socială a omului la mediu. S-a aşezat aici semnul egalităţii între adevăr şi utilitate, neprezentând importanţă dacă ceea ce este util e sau nu adevărat. J. Dewey a propus o variantă instrumentalistă a pragmatismului, apreciind că noţiunile şi teoriile ştiinţifice nu sunt decât „instrumente” (tools) intelectuale care servesc acţiunea eficientă.

November 26, 2011

Adrian Lemeni - Spaţiul, realitate a comuniunii întemeiate prin Logosul întrupat


Adrian Lemeni - Spatiul, realitate a comuniunii intemeiate prin Logosul intrupat pe video.crestinortodox.ro
Lucrare susținută în cadrul Simpozionului Național "Dialogul dintre teologie, filosofie și știință", ediția a IV-a, cu tema "Realitatea și semnificația spațiului - abordare teologică, filosofică și științifică" (9 septembrie - 2 octombrie 2011, Mănăstirea Caraiman)

Rachmaninoff: variations 13-18 of the Rhapsody on a Theme of Paganini


http://youtu.be/nFcWepKxZD8
Variations 13-18 of the Rhapsody on a Theme of Paganini, performed by Sergei Rachmaninoff

November 24, 2011

Arhetipuri creştine în Mioriţa

Arhetipuri creştine în Mioriţa - un foarte frumos articol al lui Gheorghiţă Geană (Gasul Bucovinei - Revista românilor din Ucraina) - unde se argumentează că "[o]rice exegeză a Mioriţei care ignoră simbolistica creştină din poemă rămâne neîmplinită". Sunt discutate patru teme creştine fundamentale în Mioriţa: păstorul, oaia, maica în căutarea fiului şi nunta.

A treia ediţie a Colocviului naţional dedicat Părintelui Ghelasie Gheorghe

Programul Colocviului Naţional dedicat părintelui Ghelasie Gheorghe (ediţia a III-a, Universitatea "Transilvania" din Braşov, Joi 24 Noiembrie 2011)
„Isihasmul este Liturghie Cerească în Prelungirea Liturghiei Pământeşti Hristice. Noi, din Chipuri-Icoane Perfecte de Rai, prin cădere, am devenit simple Chipuri profane, despărţite de Chipul Dumnezeiesc. Cine ne Redă Chipul de Icoane? Hristos. De aici Liturghia Hristică. Jertfa Sa ne readuce Icoana. Mai mult, Icoana este Chipul Trupului Înviat Hristic, care nu este anihilarea Trupului, ci Transcendentalizarea lui, ca Participare la Cele Dumnezeieşti. ” (Avva Ghelasie)

November 20, 2011

Despre Taina Filiaţiei

Postfaţă la volumul "Taina Filiaţiei", de ierom. Ghelasie Gheorghe, ed. Platytera, 2011, în curs de apariţie

Florin Caragiu şi Mihai Caragiu
În imagine: Sf. Mânăstire Frăsinei (foto de Ioan Mircea Popovici) 

Taina Filiaţiei este centrală în viziunea creştină şi alcătuieşte un nucleu de densitate maximă al specificului ei teologic. Antropologia iconică, aşa cum a conceput-o părintele Ghelasie, este o antropologie filiativă, cu fundamentare hristologică. Fundamentul lumii, se afirmă în acest sens, îl reprezintă Cuvântul-Filiaţia. Acesta ia locul vechiului arhetip de esenţă pur spirituală de tipul Ideii divine, imaginată că există dincolo de creat şi separată ca printr-o prăpastie de netrecut de universul existenţei naturale.

November 17, 2011

Despre luptă, în sens creştin

În lume, peste tot, se aud îndemnuri la luptă. Lupte împotriva tiraniei, lupte pentru tot felul de drepturi, lupte în numele unor idei, lupte între fracţiuni rivale, etc. Se întâmplă chiar ca în decursul acestor lupte să aibă loc violenţe, uneori atrocităţi. Cum să înţelegem în sens creştin termenul de luptă, eliberându-l de conotaţia resentimentară şi fanatică, altfel spus lipsită de înţelegerea ce vine de la Dumnezeu?
Căci Dumnezeu este iubitor de oameni, şi voieşte binele omului, chiar dacă îngăduie, după purtarea Sa de grijă, să fie trecut, spre îndreptare şi luminare, prin focul încercărilor vieţii.

November 15, 2011

El Cóndor Pasa


http://youtu.be/gwXiGMauCxg
That's the kind of interpretation of El Cóndor Pasa that I like most (no big orchestra, no hi-tech processing, just pure, traditional, 'organic' sound going straight to the heart).

Superbe nostalgii


http://youtu.be/TKJcuXcATRQ
NOSTALGII INTERBELICE PE DISCURI DE GRAMOFON
Realizatori Ghena Pricop si Gabriel Stoica (Muzeul Brailei)

Solzhenitsyn on art

"Not everything assumes a name. Some things lead beyond words. Art inflames even a frozen, darkened soul to a high spiritual experience. Through art we are sometimes visited — dimly, briefly — by revelations such as cannot be produced by rational thinking. Like that little looking-glass from the fairy-tales: look into it and you will see — not yourself — but for one second, the Inaccessible, whither no man can ride, no man fly. And only the soul gives a groan..." --Aleksandr Solzhenitsyn (Nobel lecture, 1970 - via wikiquote)

November 13, 2011

Waymore Blues și problema operei de artă

Către sfârșit, în argumentul dintre Waylon și Jessi se atinge de fapt problema spinoasă a operei de artă.

http://youtu.be/ugm0JZhX3CI
Waylon Jennings . Waymore Blues solo acoustic

November 7, 2011

Despre beneficiile şi neajunsurile tehnicii

Text apărut în Ziarul "Lumina de Duminică", rubrica"Lumina Cunoştinţei. Religia, filosofia şi ştiinţele în dialog" (rubrică realizată cu sprijinul Fundaţiei "John Templeton" din SUA, în cadrul unui proiect desfăşurat de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi şi Universitatea Bucureşti, în cooperare cu Patriarhia Română), Duminică 30 Octombrie 2011, sub titlul "Omul sub dominaţia tehnicii".

Filosoful Karl Jaspers – unul dintre cunoscuţii reprezentanţi ai existenţialismului religios – a afirmat că modul de evaluare a tehnicii depinde de ceea ce se aşteaptă de la ea şi că justa ei evaluare presupune cunoaşterea clară a limitelor tehnicii. În primul rând, se cere conştientizat faptul că tehnica este un mijloc şi, ca atare, reclamă o direcţionare a sa. „În paradis, tehnica nu şi-ar avea rostul. Ea serveşte aici eliberării omului de nevoi, îl ajută mai întâi în lupta pentru asigurarea fiinţării sale biologice, apoi, în absenţa constrângerii nevoilor, tehnica îşi permite extinderea imprevizibilă a fiinţării sale factice într-o lume înconjurătoare modelată de el”. [1]

November 1, 2011

Natură şi participare

În creştinism, auzim vorbindu-se de o natură originară şi de o natură înstrăinată, înstrăinată – important de subliniat – prin modificarea tropos-ului. Acest fapt nu presupune o mutaţie radicală a valorilor în ordine umană şi naturală, ci doar, de regulă, o căutare a lor inadecvată, pe o cale greşită, o proiecţie iluzorie şi slăbită a sensului. Adevărul pe care îl dezvăluie poezia este, aşadar, adevărul participativ. Prin latura critică a instinctului poetic se realizează implicit o critică a participării. Aici înţelegem prin participare modul cum ne investim fiinţa în lucruri, în stări de existenţă, în stări de spirit, în tot ce ne înconjoară. Poezia aşază adevărul într-o ecuaţie a participării, a atracţiei, cum s-ar spune aşază o lume întreagă pe orbită, în acest mod, stabilind o lege a gravitaţiei psihice, care, de altfel, se impune de la sine, conform căreia acţionăm, ne orientăm faptele şi pasiunile, atragem ideile şi cuvintele într-un anumit fel, sau, nu mai puţin, ne putem schimba brusc atunci când dorinţa din noi are puterea de a modela altfel lumea.

Martina McBride - God's Will


http://youtu.be/YCRrrP0EhPc  (lyrics)