December 31, 2012

Fenomenul povestitului: Ion Nechiti din Feldru

Ion Nechiti, Fenomenul povestitului (partea I, partea II).
Descrierea: "Ion Nechiti din Feldru este trecut de 80 de ani dar a reusit sa isi pastreze verva, umorul, buna dispozitie si creativitatea. Povestitul este la el un adevarat fenomen cu o stilistica proprie."
Intr-adevar, impresionant!

          

December 30, 2012

În vizită la o expoziție Manet - 29 Decembrie


Astăzi am vizitat expoziția "Manet: Portraying Life"  (Toledo Museum of Art). 


Portrait of Lise Campinéanu 
1878, Oil on canvas
The Nelson-Atkins Museum of Art, Kansas City, Missouri
(source: wiki)

December 29, 2012

Chesterton on the distinctiveness of “the fad of birth prevention”

“It is a curious feature of this fad of birth prevention, as distinct from all other fads, that every man professing it ought really to apologize for being alive.” (G. K. Chesterton: "New York American", May 13, 1933)

December 25, 2012

Feast of Nativity - Sărbătoarea Naşterii Domnului


"Today the Virgin gives birth to the Transcendent One, And the earth offers a cave to the Unapproachable One. Angels and shepherds glorify Him, And wise men journey with a star. For a young Child is born for us, Who is the eternal God." (The Kontakion hymn of the Feast)

Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire
(pastorala Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române)

Crăciun fericit!  Merry Christmas!

December 24, 2012

December 22, 2012

Viață și algoritm

Un interesant semnal de schimbare de paradigmă în științele vieții, marcat de crescânda recunoaștere a algoritmului ca un component esențial al arhitecturii cauzale. Un prim pas dincolo de "vechiul reducționism" (ceea ce nu înseamnă că nu ne-ar paște pericolul unuia nou):
"Explaining the chemical substrate of life and claiming it as a solution to life's origin is like pointing to silicon and copper as an explanation for the goings-on inside a computer." 
Sara Imari Walker and Paul C. W. Davies, The algorithmic origins of life , J R Soc Interface 2012 10: 20120869

December 16, 2012

Sminteala scientismului ("The Folly of Scientism", The New Atlantis - Fall 2012)

The Folly of Scientism 
Austin L. Hughes  (The New Atlantis, Fall 2012)
Of all the fads and foibles in the long history of human credulity, scientism in all its varied guises — from fanciful cosmology to evolutionary epistemology and ethics — seems among the more dangerous, both because it pretends to be something very different from what it really is and because it has been accorded widespread and uncritical adherence. Continued insistence on the universal competence of science will serve only to undermine the credibility of science as a whole. The ultimate outcome will be an increase of radical skepticism that questions the ability of science to address even the questions legitimately within its sphere of competence. One longs for a new Enlightenment to puncture the pretensions of this latest superstition.
- via Victor Reppert - dangerous idea

December 13, 2012

La steaua.... Furthest back in time yet - the galaxy UDFj-39546284

Hubble captures most distant view of space
 (The Telegraph - UK, December 13)

UDFj-39546284 - observed "when the universe was only about 380 million years old"... (image source: Wikipedia )


Icoana stelei ce-a murit
Incet pe bolta suie:
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

(M. Eminescu - La steaua)

December 11, 2012

Pity and joy...

"Pity was meant to be a spur that drives joy to help misery. But it can be used the wrong way round. It can be used for a kind of blackmailing. Those who choose misery can hold joy up to ransom, by pity." (C. S. Lewis, The Great Divorce)

December 10, 2012

passions and memory (or better yet, lack of...)

"Our standard of life is that of the governing class, which is eternally turning luxuries into necessities as fast as pork is turned into sausages; and which cannot remember the beginning of its needs and cannot get to the end of its novelties." (Gilbert Keith Chesterton: 'Alarms and Discursions')

November 30, 2012

Friendship and survival

“Friendship is unnecessary, like philosophy, like art... It has no survival value; rather it is one of those things that give value to survival.” (C. S. Lewis - via University of Bucharest FB)

November 29, 2012

Bisericile de apă din stepa vechii Scythii

Cotidianul LUMINA - 27 Noiembrie 2012 - Bisericile de apă din stepa vechii Scythii :
Cişmelele dobrogene, locuri izvorâtoare de viaţă
de Dumitru Manolache
"În preajma cişmelei nu se ceartă nimeni. Nu se vorbeşte urât şi nu se urăşte. Aici totul este curgere, linişte, bine, viaţă."

C. S. Lewis - anniversary

"The sweetest thing in all my life has been the longing — to reach the Mountain, to find the place where all the beauty came from..." (C. S. Lewis, turning 114 today)

November 27, 2012

Tainele raţiunii - de la topologie la teologie

Cotidianul LUMINA - 26 August 2012
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog : 
Tainele raţiunii şi veşmântul matematic al universului 
Diac. dr. Sorin Mihalache

Un fumos itinerar de la topologie (teoria nodurilor) la chestiuni teologice profunde ilustrate de cuvintele Pr. Stăniloae:
"Dumnezeu aşteaptă ca omul să descopere nesfârşitele gânduri ale Sale puse în lucruri şi să exprime în cuvintele lui tot mai multe din indefinitele înţelesuri pe care voieşte ca el să I le pună prin lucrurile create pentru el."

November 25, 2012

David Berlinski on "The Ineffable Higgs"

David Berlinski: The Ineffable Higgs  (Evolution News & Views, 11/16/2012)
In the final, Berlinski makes the following  "categoricity argument" that is both interesting and bold:  "... consistent theories need not be satisfied in a single model or universe. The conclusion [...] is inevitable. There is no such thing as the world, or the universe to which the SM unequivocally points. And so there can be no large and general conclusions about what the study of the world, the universe, or of Nature reveal about the existence of God."

November 22, 2012

Rugăciunea Iconică - Părintele Ghelasie Gheorghe

Aducând mulţumiri pentru duhovnicii neamului.  
Rugăciunea Iconică - Părintele Ghelasie Gheorghe:


Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca

Aducând mulţumiri pentru duhovnicii neamului.  
Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca:
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

November 20, 2012

Adrian Lemeni - despre timp şi temporalitate în teologie şi cosmologie, "reciprocitatea dintre cosmos şi om"

Cotidianul LUMINA - 18 Noiembrie 2012
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog :
Timp şi temporalitate - perspective ale teologiei ortodoxe şi ale cosmologiei contemporane 
Conf. dr. Adrian Lemeni
"Timpul nu e ceva contrar eternităţii, o cădere din eternitate, dar nici o eternitate în desfăşurare. Eternitatea dumnezeiască, fiind viaţă în plenitudine, ca dialog al iubirii eterne şi desăvârşite între subiecte care sunt perfect interioare unul altuia, poartă în ea posibilitatea timpului, iar timpul, posibilitatea împărtăşirii de eternitate, fapt care se poate actualiza în comuniunea cu Dumnezeu prin har. Căci Dumnezeu, fiind comuniune interpersonală eternă, poate intra în relaţii de iubire şi cu fiinţele temporale. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că raţiunile timpului sunt în Dumnezeu"  (Pr. Dumitru Stăniloae)

November 16, 2012

de nicăieri către nicăieri...



Mai mult decât atât: un adept al filosofiei naturaliste "de nicăieri către nicăieri" va avea serioase probleme când va fi să motiveze credibilitatea facultăților raționale ale omului.

November 13, 2012

A nice picture with 23-fold symmetry



A nice "Paley digraph" picture - with outgoing edges from x to x+1, x+2, x+3, x+4, x+6, x+8, x+9, x+12, x+13, x+16 and x+18 (modulo 23) for x = 0,1,...,22. Generated with MAPLE.

October 29, 2012

Florin Caragiu: Sfinţenia la frontiera psihologiei

Cotidianul LUMINA - Lumina cunoştinţei (Duminica, 28 Octombrie)
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog:
Sfinţenia la frontiera psihologiei
de Florin Caragiu

Psihologia în genere priveşte către fenomenul uman, remarcându-i unicitatea, ce constă în existenţa psihismului conştient. Acesta defineşte fiinţa antropologică precum un fenomen originar şi unic. Se afirmă că persoana este astfel organizată încât întregul are proprietăţi ce nu pot fi regăsite la nivelul părţilor. De aceea, concepţiile reducţioniste ratează, de regulă, definiţia omului.

Pe de altă parte, modelarea experimentală nu e nici ea o metodă propice de cercetare a fenomenului personal, deoarece acesta nu poate fi raportat decât la sine, ca întreg, sau mai bine zis la un ideal lăuntric care-i o pecete iconică a chipului lui Dumnezeu prezent în om, potrivit viziunii creştine. "În psihologie, simplul nu poate explica complexul, deoarece natura psihismului este interontică şi nu se poate reduce la o suprapunere de niveluri înăuntrul unui întreg divizibil în facultăţi psihice. De fapt, pericolul debitării pe niveluri a persoanei constă în dispariţia prin scotomizare a înseşi condiţiei sale existenţiale."1 Acelaşi autor a remarcat faptul că modelul simplului care explică complexul este determinist liniar, în timp ce persoana constituie un cu totul alt tip de organizare, neliniară, "angajată într-un efort nesfârşit de geneză şi instaurare a noutăţii."2
Cât priveşte reducţionismul interpretativ, freudismul apare exemplar sub acest aspect. Tripla reducţie a freudismului constă în biologizarea psihicului, psihologizarea socialului şi naturalizarea umanului. Cu aceste trei postulate majore, psihanaliza freudiană s-a instalat până nu de mult în centrul ştiinţelor despre om.
Ca ştiinţă antropologică, psihologia se confruntă cu o primă întrebare-cheie, formulată astfel de V. Pavelcu: "Cum este posibil studiul ştiinţific al unui fenomen, prin definiţie invizibil şi insesizabil, pe baza unor semne vizibile şi materiale, dar inadecvate celui dintâi."3 Altfel spus, cum să studiezi ştiinţific, experimental, sufletul?
Istoria psihologiei stă la începuturile ei sub semnul dualismului, al dezbaterilor aprinse privind unitatea dintre suflet şi corp, moral şi fizic, subiectivitate şi organicitate cerebrală. Naşterea psihologiei ca ştiinţă coincide cu instituirea unor metode experimentale şi de măsurare cantitativă a comportamentelor. Modelul metodologic era căutat în fiziologie, temeiul teoretic în evoluţionism, consecinţa fiind impunerea unui mecanism constând în înţelegerea complexului prin simplu, a psihismului prin mediu. Psihologia experimentală, în primele sale faze, s-a axat pe apriorismul asociaţionist, altfel spus, a făcut din funcţiile psihice elementare, cu legile lor de asociere şi combinare precise, elementele fundamentale de explicaţie şi de echivalare între comportamentul instinctivo-ereditar al animalelor şi manifestarea umană extrem de complexă, care este, după cum se ştie, structurată spiritual, ca o piramidă axiologică. Psihologia redusă la fiziologie, la obiectivismul mecanicist (numele vehiculate în epocă legate de această concepţie sunt Claude Bernard, Pavlov, Richet, Watson etc.) lasă astfel să se înţeleagă că organul psihismului şi al reflexelor este unul şi acelaşi. Între timp, întemeierea psihologiei animale a făcut posibilă naşterea psihologiei diferenţiale şi, astfel, punerea temeiului de cercetare pentru aprofundarea diferenţei dintre animal şi om, mai bine zis dintre animalitate şi umanitate, dintre instinct şi inteligenţă, dintre adaptare majoritară şi creaţie prioritară. În psihologia contemporană e încă activă operaţia de reducere a psihicului la fiziologic, fizic sau social. Este vorba de un reducţionism epistemologic, care reflectă, de fapt, reducţionismul ontologic, adică înţelegerea psihicului ca fenomen fiziologic, fizic sau social. În opinia noastră, o psihologie a întregului, în autenticul sens al cuvântului, nu poate fi întemeiată decât prin reîntoarcerea la metafizică, la antropologia iconică, răsturnând perspectiva asupra fundamentelor ontologice.

October 27, 2012

R. I. P. Jacques Barzun (1907-2012)


Everybody keeps calling for Excellence — excellence not just in schooling, throughout society. But as soon as somebody or something stands out as Excellent, the other shout goes up: "Elitism!" And whatever produced that thing, whoever praises that result, is promptly put down. "Standing out" is undemocratic.

Jacques Barzun (11/30/1907 – 10/25/2012)

October 24, 2012

Experiment şi observaţie

Cotidianul LUMINA - 21 Octombrie 2012
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog: 
Experiment şi observaţie 
de Florin Caragiu

Obiecţiile aduse ideii de psihologie ştiinţifică experimentală sunt, în speţă, patru: cunoaşterea globală este sacrificată în favoarea cunoaşterii analitice, pierzându-se sensul întregului prin care acesta răspunde impresiilor; obiecţia fenomenologică constă în argumentul că psihologia experimentală sacrifică cunoaşterea individului şi a individualului unei cunoaşteri generale ale cărei rezultate se impun conform unui scenariu artificial, nu natural. Experimentul sacrifică unicitatea; metoda experimentală sacrifică subiectivul pentru obiectiv, introspectivul pentru comportamental.

Creştinismul este prima şi unica religie care valorifică până la capăt dinamica vie a psihologiei umane, punând în valoare, cu toată relevanţa lor metafizică, simţirea, sentimentul, iubirea, dar şi suferinţa, numai întrucât Dumnezeu S-a întrupat, coborând în domeniul simţirii şi luând asupra sa carnea noastră, cu capacitatea ei de a suferi, după cuvântul lui Clement din Alexandria (Stromate).

Limitele explorării ştiinţifice a psihicului

Progresul ştiinţelor experimentale, cu inerentele excese scientiste, a încercat la un moment dat să impună opinia conform căreia singura psihologie ştiinţifică este cea experimentală. Se ştie că experimentul reprezintă o metodă de cercetare ştiinţifică constând în reproducerea artificială, în "condiţii de laborator", a unui fenomen natural, sau în modificarea premeditată a lui pentru a observa răspunsul dat în condiţii speciale, puse în scenă de cercetător. Dezavantajele experimentului constau în excluderea acelor interconexiuni prezente în cadrul unui sistem mai larg, din care face parte, însă în mod natural, şi fenomenul studiat, cu precizarea că însuşi contextul natural reprezintă o variabilă, şi poate una dintre cele mai importante ale devenirii fenomenului. Metoda experimentală în psihologie recurge la tehnici psihometrice, exercitate prin procedee de măsurare, cuantificare şi clasificare a faptelor psihice, în ipoteza unor legi standard, care pot fi testate, cum ar fi aplicarea unor anumiţi stimuli pentru a obţine un anumit comportament. Există laboratoare de psihologie experimentală (cel dintâi creat de Wundt).
O mare parte dintre psihologi resping însă ideea triumfalistă de psihologie ştiinţifică experimentală. Ei adoptă poziţia conform căreia metoda experimentală nu se poate aplica fenomenelor psihice, altfel spus, faptul psihic nu poate fi supus experienţei aşa-zise de laborator. Datorită intervenţiei acesteia din urmă, cunoaşterea globală este sacrificată în favoarea cunoaşterii analitice, care prin analiza de amănunt a părţilor, comparabilă cu o disecţie, periclitează unirea lor într-un ansamblu şi ratează păstrarea sensului de întreg. S-au făcut şi plastice comparaţii cu experimentele din fizica cuantică, unde aranjamentul şi instrumentarul modifică reacţia supusă observaţiei.
Fenomenologia, prin Husserl, la rândul ei, a obiectat că psihologia experimentală sacrifică cunoaşterea individului şi a individualului unei cunoaşteri generale care nu ţine nici un ochi deschis către fluxul conştiinţei, al trăirii transcendentale. Acesta este subîntins de o intuiţie globală, numită de către fenomenologi fluxul vieţii. Elementele unicat din trăire nu pot fi decelate prin experiment, ci prin pura observaţie introspectivă, ce decurge într-un timp natural, reglat după bătăile inimii, şi într-un mediu natural, neagresat de provocări exterioare. Pentru Husserl, esenţa lucrurilor şi relaţiilor se dezvăluie numai în condiţiile în care fluxul natural al conştiinţei nu este perturbat.

October 16, 2012

Florin Caragiu: Repere de antropologie iconică

Florin Caragiu - text prezentat la Sesiunea de Comunicări de la Hoghiz, 6 Octombrie 2012, în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului „Sinapsa”.

Părintele Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei a realizat, în spaţiul românesc, o excelentă sinteză a viziunii creştin-ortodoxe, dezvoltând liniile unei aşa-numite antropologii iconice. Concepţia asupra omului este marcată de revelaţia creştină, potrivit căreia taina Treimii Dumnezeieşti şi taina Întrupării sunt cheile de aur pentru accesul la înţelegerea realităţii şi a fiinţei umane create după chipul lui Dumnezeu cel viu, întru Logosul şi Fiul lui Dumnezeu. Perspectiva structuralistă este subordonată celei dialogice, iar aceasta din urmă îşi descoperă chipul originar şi orientarea spre împlinire în perspectiva liturgică, euharistic-comunională. De altfel, actul însuşi al creaţiei este prezentat drept unul liturgic, prin care Fiul concepe şi asumă în sine chipurile de creaţie, Tatăl binecuvântează, dând fiinţă făpturilor, iar Duhul Sfânt plineşte sfinţitor acest act creator, prin care Sfânta Treime creează din iubire şi o realitate de altă fiinţă, realitatea creată a cărei cunună este omul, şi care, în întregul ei, poartă pecetea treimică, în întrepătrunderea om-înger-natură.

October 9, 2012

apt necombatant

nu te mai lupţi cu acest rău: viaţa
e-n mâinile Domnului. armata de detractori –
nisipii, ca o dună gata s-acopere frumoasele chipuri
adâncite în aerul tare, sub atracţia unor privelişti
ce nu-s altfel decât încrustate-n tristeţea
fericită a inimii – nu află în vârful cuţitelor   
decât răvăşitoarea absenţă a pragului.
ura lor e o pânză ce le-acoperă faţa;
veninul cuvintelor rămâne pe limba lor,   
neştiind ei de unde vin, unde se duc   
cei ce sufletu-şi pun pentru risipitorii ce uită departe
casa unei îmbrăţişări plutind – peste chinul uitării –
ca o aducere-aminte. un ac pluteşte-n sângele
acestor trişti cavaleri ai invidiei, ascunşi
sub masca unor îndeletniciri sanitare:
ei morţii împotriva viilor îi asmut. ci tu
în gipsul feţelor sapi un tunel: aşa cum sunt,
îi iubeşti. iar suferinţa ce-i macină,
fără să ştie, luminează insesizabilul gest.

October 6, 2012

Petre Ţuţea, românul: 110 ani de la naştere

“Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ce am facut, important este ca nu am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. ...Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.” (Petre Ţuţea).

Viaţa şi conştiinţa în orizontul temporalităţii - Ziarul Lumina

Cotidianul LUMINA, 30 Septembrie 2012
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog:
Viaţa şi conştiinţa în orizontul temporalităţii 
Gheorghe-Cristian Popa, Diac. Sorin Mihalache

October 4, 2012

„sã se aprindã în noi a Numelui chemare”...


"Foc am venit sã cobor pre pãmânt",
zice Hristos cu arzãtor cuvânt.
Si Preacuratã, furtuna dragostei Lui
sã ne aprindã cu tot rãscolul pârjolului
si sã ne umple de luminã nemãsurat
ca pre Tine, fecioarã, care L-ai purtat.

Dragostea Lui sã ne fie de nelipsit
cu Numele de slavã de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de rãsuflare
sã se aprindã în noi a Numelui chemare,
Sã ne ardem de parã în Dumnezeu
din toatã dragostea Numelui Sãu.
Si-nvãpãiati de sãrbãtoare în Domnul asa
ca flãcãrile dragostei sã strigãm: Aleluia!

(Fragment din Imn Acatist la Rugul aprins al Nascatoarei de Dumnezeu)
Facere a lui Daniil ieroschimonahul (Sandu Tudor)
Imaginea - din Cãlãuza de Andrei Tarkovski

„Let us follow this creative process...”

„Let us follow this creative process and see whither it leads. The Super-Essence, as It transcends both Non-Existence and Existence, also transcends both Time and Eternity. But from afar It is seen or felt as Existence and as Eternity.”  
St. Dionysius the Areopagite - On the Divine Names and the Mystical Theology (source)

September 27, 2012

construction vs. creation


"The whole difference between construction and creation is exactly this: that a thing constructed can only be loved after it is constructed; but a thing created is loved before it exists, as the mother can love the unborn child."  

G. K. Chesterton, Appreciations and Criticisms of the Works of Charles Dickens Chapter III "Pickwick Papers" (1911)

September 25, 2012

file de toamnă

ceva trece prin tine, ca printr-o spărtură
în zidul de piatră – nu întâlneşte nimic,
doar rezistenţa aerului în faţa unui avion
de hârtie, desenat în culorile toamnei.

călătoria-i un pas dintr-o cameră-n alta,
peste pragul bătătorit al închipuirii; aţâţi
cărbunii în sobă şi-arunci sclipirii lor
câte-o foaie scrisă cu grijă, cum ai da
milostenie unui înger al insomniei, apoi,
în braţele-i, ai adormi prea curând.

şi-această teamă nelămurită de ce-i
infinit de fragil, care-ţi cere să-l aperi  
ieşind o piatră din zid – împinge
în ploaia măruntă un om în cămaşă. 

ce caută el? neîmpăcaţii vrăjmaşi,
pe care-i strânge la sine cu obstinata
încredere-a înecatului în apa ce-l scoate
afară? ca un stigmat rămâne-n ochii lui,
fericit, semnul de dragoste, ce-n gura
nesăţioasă-a schimbării i-aruncă!

September 21, 2012

rătăceşti în oraşul străin

de timpul tău ca de un cablu
te ţii, pe versantul cuvintelor –
se năpusteşte în subsolul paginii
viaţa. dispari în acest aliaj de zile şi nopţi,
din care ies pe bandă rulantă
tăioase priviri. poate ei, dispăruţii, văzând,
să-ţi bată pe umeri şi praful să-l lase
uşor, încălţărilor. temătorii localnici
ai clipei vor ascunde-n surâsuri
sângele cu pereţi falşi. şi totuşi, e vreme
de a întâmpina nisipul mişcător al feţei.
pe scripetele unei voci coboară peste râu ceaţa.
de la a cunoaşte la a nu cunoaşte un om
e doar un pas: ci te-ncumeţi.

September 17, 2012

Dimensiunea participativă a cunoaşterii şi a vieţii - un punct de vedere psihologic

Dimensiunea participativă a cunoaşterii şi a vieţii - un punct de vedere psihologic

de Florin Caragiu

(textul prezentării susţinute de autor la ediția a V-a a Simpozionului Național privind dialogul dintre Teologie, Filosofie și Știință, cu tema „Viaţa şi Conştiinţa – în orizontul temporalităţii - abordări teologice, filosofice şi ştiinţifice”, organizat la Centrul pastoral și cultural, Mănăstirea Durău, 13-16 septembrie 2012, de Patriarhia Română, Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti.)

Omul – o provocare şi o limită pentru cunoaşterea experimentală

Psihologia în genere priveşte către fenomenul uman, remarcându-i unicitatea, ce constă în existenţa psihismului conştient. Acesta defineşte fiinţa antropologică precum un fenomen originar şi unic. Se afirmă că persoana este astfel organizată încât întregul are proprietăţi ce nu pot fi regăsite la nivelul părţilor. De aceea, concepţiile reducţioniste ratează, de regulă, definiţia omului. Pe de altă parte, modelarea experimentală nu e nici ea o metodă propice de cercetare a fenomenului personal, deoarece acesta nu poate fi raportat decât la sine, ca întreg, sau, mai bine zis, la un ideal lăuntric care-i o pecete iconică a chipului lui Dumnezeu prezent în om, potrivit viziunii creştine. „În psihologie, simplul nu poate explica complexul, deoarece natura psihismului este interontică şi nu se poate reduce la o suprapunere de nivele înăuntrul unui întreg divizibil în facultăţi psihice. De fapt, pericolul debitării pe nivele a persoanei constă în dispariţia prin scotomizare a înseşi condiţiei sale existenţiale” (Sorin Doru Ogodescu, „Persoană şi lume”, ed. Albatros, 1989, p. 100). Acelaşi autor a remarcat faptul că modelul simplului care explică complexul este determinist liniar, în timp ce persoana constituie un cu totul alt tip de organizare, neliniară, „angajată într-un efort nesfârşit de geneză şi instaurare a noutăţii” (Ιdem).

"Where the Conflict Really Lies..." - NYRB Review

A Philosopher Defends Religion - by Thomas Nagel
The New York Review of Books - September 27, 2012
Review of Where the Conflict Really Lies: Science, Religion, and Naturalism by Alvin Plantinga (Oxford University Press, 2011)
“there is superficial conflict but deep concord between science and theistic religion, but superficial concord and deep conflict between science and naturalism”...

September 13, 2012

Journalism!


"The quicker goes the journalist the slower go his thoughts. The result is the newspaper of our time, which every day can be delivered earlier and earlier, and which, every day, is less worth delivering at all."

(G. K. Chesterton: 'Eugenics and Other Evils.')

September 10, 2012

Beyond both Cartesianism and materialism

Rediscovering Human Beings - by Edward Feser (part 1 and part 2, on the BioLogos Forum). The human being is positioned beyond "the fallacious and ideological retreat from experience represented by Cartesianism and materialism alike".

September 7, 2012

Alvin Plantinga - Divine Action in the World (presentation transcripts)

Written version of Alvin Plantinga's presentation on Divine Action in the World (Biola University Center For Christian Thought), Part 1, Part 2, Part 3, Part 4 (from the BioLogos Forum) - arguing to the effect that "there isn’t any conflict between thinking God acts specially in the world and enthusiastically endorsing all of contemporary physics".

September 6, 2012

amurg


asculţi strigătul după apă al celulelor,
contracţia lor simultană,
inversarea de sarcină a membranei depolarizate rapid –
prin pereţii ei, potasiul eliminat,
sodiul năvălind în interior,
muşchii din pereţii vaselor strângându-se încet şi
tu zâmbind, în pofida cefaleei,
sub vulturii rotitori ai amurgului.

sângerii, norii: sunt viaţa netrăită alergând înainte,
alunecând în genunchi
peste cârduri de raţe sălbatice.

simţi apăsarea pe talpă a pietrelor –
un şarpe de apă te duce între coloşii tăcuţi:
aici se întâlnesc, fără ştirea lor, sufletele.
strigătul lor netulburat urcă la cer,
ca o mână pe frunte ştergând sudoarea.
aici, zâmbetul tău e o flacără topind carnea,
un zid prin care circulă torţe
în întunericul roşu.

September 5, 2012

Scientism and "The Big Bang Theory"...

I enjoyed reading Massimo Pigliucci's entry "The one paradigm to rule them all: Scientism and The Big Bang Theory" in "The Big Bang Theory and Philosophy" (Wiley 2012, ed. by Dean Kowalski)

September 3, 2012

viaţa asta

moto:

„bătrâneţea e o încercare
prin care trece un tânăr”
L. v. Beethoven

apa din vasul de fontă fierbe
în faţa bătrânului meşter.
el mărunţeşte legume pe-o placă de lemn
şi spune ceva pentru sine.

articulează cuvintele greu: „viaţa asta, tată...”
şi-arătătorul lui picură sânge pe ţelina albă.

„nimic, măi, copile, nimic...”,
se-aude, şi moşul aruncă în oală
bucăţelele-ntinse pe blat. oftează:
„cine să-şi mai aducă aminte...?”.

şi-apleacă peste vechiul ceaun nasul,
miroase prelung şi dintr-o lingură gustă:
„e gata!... gata-i şi viaţa”.

adoarme cu capul pe masă, lângă zeama-aburindă,
şi-un ştrengăresc zâmbet îi joacă pe faţă.

August 30, 2012

Thurston on mathematical beauty

R.I.P. William P. Thurston (October 30, 1946 – August 21, 2012). 

“The inner force that drives mathematicians isn’t to look for applications; it is to understand the structure and inner beauty of mathematics.” (source: New York Times)
AMS Obituary
Photo source - wikipedia

August 29, 2012

Suflet şi răspuns

Suflet şi răspuns 

de Florin Caragiu (articol publicat în volumul "Chipul iconic. Crochiuri antropologice. Reflexii ale chipului mistico-teologic ghelasian, ed. Platytera, Bucureşti, 2012, pp. 119-164)

Părintele Ghelasie Gheorghe a fost un isihast, un veritabil om al păcii. Pacea isihastului nu e o achiziţie uşoară, întrucât nu are nimic de-a face cu compromisul, cu acel spirit „căldicel” repudiat de cuvintele Evangheliei.
Condiţia păcii o constituie dialogul, recunoaşterea identităţii celuilalt. „Isihasmul nu este trăire de tip monolog, ci reprezintă un dialog între două ritualuri care se potenţează reciproc. Dumnezeu nu este nemişcatul absolut, ci este tot un Viu, care dialoghează cu viul nostru. Dumnezeu însuşi trăieşte în creaţie. Dumnezeu nu creează o creaţie mecanică, ieşită în mod panteist din Sine, ce se menţine prin El de la sine, ci dă naştere unei creaţii vii, o realitate parteneră” („Dialog în Absolut”, ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 95). Astfel, „creaţia nu este un simplu mecanism de reflectare a tainei dumnezeieşti, ci este o taină creată vie, care răspunde în modul propriu de creaţie” (idem, p. 86).
În concepţia părintelui Ghelasie, creaţia este o „treime creată”: îngeri, natură, om, ca o „realitate completă”, cu fiinţă şi energii de creaţie (idem, p. 276), „neputând exista energii fără fiinţă” (idem, p. 277). Se vorbeşte de o „implicare deosebită a Fiului, nu atât în actul creaţiei ce aparţine Treimii, cât în fiinţialitatea creaţiei” („Mic dicţionar de isihasm”, Col. Isihasm, 1993, p. 37), căci toată creaţia e iconoforă, „purtătoare de chip al lui Hristos-Omul, Dumnezeu întrupat” (idem, p. 55).

August 26, 2012

osmoză

un domn creţ cu terrieru-i lăţos
coboară scările.
în geamuri soarele tremură.
timpul e o falie din care ies
copii mascaţi,
feţe prinse de blitzul unei tăceri
în care nu poţi fi sigur pe un lucru
decât uitându-l –
cum ţi-ai aduce aminte
de locul în care a întârziat
să dispară
ca o moleculă de solvent,
printr-o membrană selectivă.
un fir de sânge
e luna peste câmpul crăpat şi tu –
în plină toamnă – piatra ce strigă.

August 22, 2012

festival

au ruginit porţile.
singurătatea întoarsă în sine
o dată cu doina
caută din grote de sare
ochii.

cerul se lasă
pe rotula-i însângerată –
îşi atinge fruntea de noi:
umbre
înfipte în moarte, sus,
cresc şi descresc peste oraş.
o cruce pictată
sunt
purtătorii de cinabru.

ca un vin vechi
din răcoare se-ntorc – în poveşti –
anii în care am stins, între degete,
flăcări.

August 17, 2012

Recomandări: Nicolae Steinhardt - from The Happiness Diary

"Every work of art is anti-nature. Every decision is anti-nothingness. To love somebody is a mystery of faith. Love and forgiveness are not natural. Natural is the second principle of thermodynamics." (Nicolae Steinhardt - From The Happiness Diary: 1935 @ nicolaesteinhardt.wordpress.com , transl. Gabriela Ailenei)

August 15, 2012

Adormirea Maicii Domnului


http://youtu.be/OyYJC9A2X-E   
Sinaxar - 15 August
Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre. (Tropar, glasul 1)

"Bogoroditse Devo" from Rachmaninov Vespers

Apus de soare pe planeta Marte

Logosul - în background-ul oricărei experienţe inefabile a frumuseţii Creaţiei...

http://www.nasa.gov/multimedia/imagegallery/image_feature_347.html
Image Credit: NASA/JPL/Texas A&M/Cornell

August 12, 2012

Recomandări de lectură: "Rugul ce arde şi nu se mistuieşte"

Fecioara Maria - "scara pe care S-a coborât Dumnezeu"...
Rugul ce arde şi nu se mistuieşte (Ziarul LUMINA, 12 August)
Augustin Păunoiu - interviu cu părintele arhimandrit Clement Haralam de la Mănăstirea "Sfânta Maria" Techirghiol. Despre rolul şi locul Maicii Domnului în viaţa Bisericii.

Credinţă la Olimpiadă!

"După câştigarea medaliei olimpice de aur, la proba de 5000 de metri, etiopianca Meseret Defar a scos din sân o icoană a Maicii Domnului, pe care a arătat-o camerelor de luat vederi, după care a început să o sărute, plângând în hohote. Ce frumoasă mărturisire a Maicii Domnului, înainte de pomenirea sfintei sale Adormiri! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!" [shared via Facebook/Doxologia]

August 10, 2012

Renaşterea Iconică (I)

Întrebarea care, plutind în aer, trimite spre premisele actualei renaşteri iconice, este: poate creştinismul să asimileze critic achiziţiile cunoaşterii până în zilele noastre şi care este perspectiva centrală, specifică, ce face posibil acest demers deloc facil?
Părintele Ghelasie de la Frăsinei este cel ce a deschis, prin scrierile sale, drumul unei adevărate mişcări de renaştere a isihasmului în contextul românesc actual, prin prezentarea pe larg a tradiţiei isihaste carpatine, având în centru dimensiunea iconică şi liturgică a existenţei create de şi întru Hristos, Fiul şi Chipul lui Dumnezeu Celui viu. Un aspect esenţial în învăţătura părintelui Ghelasie este importanţa practicii isihaste, comoara îngropată în ţarina învăţăturii creştine („Moşul din Carpaţi. Neofit Pustnicul”, Col. Isihasm, 1998, p. 99), cea care în fapt îi conferă accentul mistic, ce conturează într-o modalitate iconică perspectiva teologică. Având ca ax central practica mistică şi liturgică creştină, perspectiva isihastă are un pronunţat caracter dialogic, acest lucru umplând de un conţinut specific atât expunerea învăţăturii de credinţă creştine, cât şi raportările comparative la alte tradiţii sau curente religioase, filosofice sau ştiinţifice.
Caracterul iconic-liturgic al practicii isihaste se imprimă modelizant până şi în perspectiva ontologică şi în cea cosmologică asupra existenţei create, creînd cadrele unei înţelegeri juste a acelui tip de cultură ce are la bază valorile creştine, şi anume „tipul întrupat”, pus de părintele Nicolae Steinhardt în opoziţie cu tipul oriental, sau antic.
Taina Întrupării dumnezeieşti este însăşi taina creaţiei – au afirmat părinţii Bisericii, încă din primele veacuri creştine. „Dumnezeu S-a întrupat ca omul să se îndumnezeiască”, mărturisea sfântul Atanasie cel Mare, toate fiind create în această taină a Întrupării Logosului, desăvârşindu-se prin părtăşia la viaţa Lui, şi prin aceasta la viaţa Sfintei Treimi Celei Deofiinţă.
O problemă importantă astăzi este confruntarea cu o accentuată fărâmiţare a cunoaşterii, fluxul de informaţii venite din toate domeniile particulare ale cunoaşterii necesitând un permanent efort de integrare a cunoaşterilor parţiale. În acest sens, o dezvoltare a cunoaşterii plecând din însuşi miezul relaţional şi experienţial al vieţii, este mult mai aptă, pornind de la dialogul întregurilor sau identităţilor, în direcţia înţelegerii dinamicii structurale a părţilor, să integreze noile achiziţii ale cercetării din diversele domenii, printr-un demers interdisciplinar. Aceasta e o problemă de maximă actualitate în zilele noastre şi astfel mistica isihastă de specific iconic creează cadrul unei renaşteri a spiritualităţii isihaste care, prin cuprinderea-i apofatică şi capilaritatea ei mistică, poate să se raporteze direct la diversitatea faptelor concrete ce stau la baza dezvoltărilor teoretice şi să integreze, critic şi comparativ, informaţiile actualizate ale cercetării ştiinţifice şi reflecţiei filosofice, la intersecţia diverselor problematici contemporane.

Florin Caragiu

August 9, 2012

Cuviosul Arhimandrit Sofronie Saharov - rugăciune

"Vino şi mă vindecă de moartea care mă ţine... Vino şi izgoneşte din mine toată răutatea... Vino şi săvârşeşte în mine ceea ce este bineplăcut Ţie: căci eu n-am puterea să fac ceva bun; eu sunt prizonierul întunericului pe care îl urăsc." (Cuv. Arhimd. Sofronie)

August 8, 2012

Nicolae Steinhardt: „Teoria nebuniei după G. K. Chesterton”

Am descoperit aici acest frumos eseu al lui N. Steinhardt. Care se întreabă:
„A fi sănătos, aşadar, deschide perspective mult mai vaste şi mai încîntătoare decît a fi nebun. Dar de ce nici omul obişnuit nu simte feeria lumii atît de intens pe cît ar trebui?”...

The hidden face, or the gift of completeness

""Listen to me," cried Syme with extraordinary emphasis. "Shall I tell you the secret of the whole world? It is that we have only known the back of the world. We see everything from behind, and it looks brutal. That is not a tree, but the back of a tree. That is not a cloud, but the back of a cloud. Cannot you see that everything is stooping and hiding a face? If we could only get round in front"  (Gilbert Keith Chesterton: 'The Man Who Was Thursday: A Nightmare.' )

Fotografie de grup, Centenarul Steinhardt, Baia Mare, 30 Iulie 2012

August 3, 2012

Centenarul Steinhardt, 2012 - imagini

De pe blogul lui Florin Caragiu, imagini de la evenimentele prilejuite de comemorarea centenarului Nicolae Steinhardt (12 Iulie 1912 - 29 Martie 1989):
Imagini de la Rohia, Centenarul Steinhardt, 2012
Imagini de la SIMPOZIONUL NATIONAL „Centenar N. Steinhardt”, Luni, 30 iulie 2012, Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” din Baia Mare
IMAGINI de la Rohiţa (29 Iulie 2012, Centenarul Steinhardt)
Maria Casandra Hausi, la Baia Mare (Centenarul Steinhardt)
Prof. Protops. Gregorios Stathis la Rohia şi Baia Mare (Centenarul Steinhardt)

July 25, 2012

Derrida: "Ce este înaintea Întrebării?"...


http://youtu.be/Z2bPTs8fspk - "Este Întrebarea forma privilegiată a filosofiei? Este Gândirea Întrebare - așa cum se spune adesea? N-ar putea fi, înainte de Întrebare, o mult mai străveche, mai profundă și mai radicală mișcare ce nu este Întrebare, ci mai degrabă o Afirmare?"... (Jacques Derrida)

July 18, 2012

je travaille donc je suis...


http://youtu.be/lzTKQZSPM1g - Judicael Perroy (FR)

în vis

merg la nesfârşit pe culoarele unui spital
şi pe dinainte puzderie de figuri se perindă.
fac un mic semn al crucii spre unele -
ele mă fixează cu o nelămurită adversitate,
în timp ce dispar.
aceste duhuri fără expresie
se lipesc de clipe
fără a bănui omul ceva -
rămâne un scrum ce se spulberă,
dar acum
numele lui Iisus desparte apele roşiatice
ale trupului.

Intent and moral act - St. Maximos the Confessor

"There are many human activities that are good by nature, but cease to be good when done for ulterior motives. Works such as fasting, vigil, prayer, psalmody, almsgiving and hospitality are good by nature; but not good when done out of vainglory."  
St. Maximos the Confessor - via Troy Polamalu

July 17, 2012

Linişte (isihie) vs. mortificare

"Liniştea (isihia) nu înseamnă şi o mortificare a mişcărilor dinăuntru. Dimpotrivă, de-abia ea le trezeşte la o activitate deplină. Ea naşte discernământul, iubirea înfocată de Dumnezeu, mila de tot şi de toate, bucuria de unirea cu Dumnezeu, "vederea" celor ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit etc."
Pr. Dumitru Stăniloae, notă la Filocalia 8 - via Florin Caragiu.

July 16, 2012

Lumea ca icoană şi Taina Întrupării

“Vezi la fiecare pas taina Întrupării lui Hristos? Să vezi lumea toată o icoană, să începi să vezi lumea prin ochii icoanei şi doar aşa să intri în taina isihiei” 
Părintele Ghelasie de la Frăsinei, „Moşul din Carpaţi” - via Florin Caragiu.

Un dar de preţ

"Dumnezeu dăruieşte ieşire în căi fără de ieşire: când vrea El, fie de suntem în pustie, fie de suntem în cele mai mari nenorociri, fie de nu avem nici o nădejde de mântuire, n-avem nevoie de nimeni altul, pentru că ajutorul lui Dumnezeu face totul pentru noi".
Sfântul Ioan Gură de Aur, "Omilii la Facere" - via Florin Caragiu

July 15, 2012

The heaviest burden...

"Having let go of a light burden, namely, self-reproach, we have taken up the heaviest, namely, self-justification." - Abba John the Short -- via Troy Polamalu

July 13, 2012

G. K. Chesterton - Science and Religion

"Of course the real truth is that science has introduced no new principle into the matter at all. A man can be a Christian to the end of the world, for the simple reason that a man could have been an Atheist from the beginning of it. The materialism of things is on the face of things; it does not require any science to find it out. A man who has lived and loved falls down dead and the worms eat him. That is Materialism if you like. That is Atheism if you like. If mankind has believed in spite of that, it can believe in spite of anything. But why our human lot is made any more hopeless because we know the names of all the worms who eat him, or the names of all the parts of him that they eat, is to a thoughtful mind somewhat difficult to discover. My chief objection to these semi-scientific revolutionists is that they are not at all revolutionary. They are the party of platitude. They do not shake religion: rather religion seems to shake them. They can only answer the great paradox by repeating the truism."
G. K. Chesterton
From All Things Considered - Science and Religion
http://www.classicreader.com/book/2281/22/

July 12, 2012

Spicuiri - Stephen Barr: Does Quantum Physics Make it Easier to Believe in God?

(via Edward Feser): Stephen Barr (@ Big Questions Online): Does Quantum Physics Make it Easier to Believe in God? (ultra brief summary: indirectly, by providing an argument against materialism/physicalism... ).
Point of note: "...while minds cannot be measured, it is ultimately minds that do the measuring."

July 8, 2012

Conştiinţa timpului şi timpul conştiinţei

Cotidianul LUMINA
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog
8 Iulie 2012
Conştiinţa timpului şi timpul conştiinţei 
de Florin Caragiu 

În concepţia lui Henri Bergson, în viaţa internă, succesiunea implică întrepătrunderea reciprocă a fenomenelor prin care are loc "dezvoltarea continuă a unei persoane libere", încât durata apare ca o "multiplicitate pur calitativă, o eterogenitate absolută a elementelor care se contopesc unele în altele"1.  

Există însă tendinţa de a "transpune timpul în spaţiu"2, încât ajungem să "nu percepem din eul nostru decât fantoma sa decolorată, umbra pe care durata pură o proiectează în spaţiul omogen", şi să confundăm "reprezentarea simbolică a eului cu eul însuşi"3. Acţiunea liberă presupune, după Bergson, revenirea în "durata pură", compusă din "momente interioare unele altora", durată ce se pierde în momentul în care conştiinţa e socotită "incapabilă să perceapă faptele psihologice altfel decât prin juxtapunere"4.
Mihail Bahtin aminteşte despre "modul în care interacţiunea dialogică între oameni şi clase reprezintă singura viaţă adevărată şi substanţială a unui limbaj". "Unitatea de spaţiu-în-timp reificat cunoscută drept cronotop" devine "întruparea limbajului"5, discursul având "o structură internă complexă, care operează de o manieră dinamică mai degrabă decât mecanicistă"6. "Standardele pentru evaluarea ordinilor spaţiale şi temporale" sunt date de "valoarea omului muritor": "spaţiul dobândeşte corp ca orizontul posibil al omului muritor şi ca posibilul său mediu, iar timpul posedă importanţă şi greutate estimativă ca progresie a vieţii omului muritor, unde, mai mult, conţinutul determinării temporale, precum şi greutatea sa formală posedă valoarea de progresie ritmică"7. 

July 7, 2012

Telos şi Logos

Telos şi Logos 
de Florin Caragiu
Cotidianul LUMINA
Lumina cunoştinţei - Duminica, 08 Iulie 2012

Despre telocite, remarcabila recentă descoperire a profesorului Florentin Popescu, aflăm din însăşi etimologia cuvântului că sunt celule cu telos, cu scop regenerator. Cercetarea în domeniul medicinei regenerative are mai nou în vedere acest tip de celule, ca pe o arie de interes cu conotaţii extrem de actuale, atât pentru teoria, cât şi pentru practica medicală. 

Telocitele sunt celule nespecifice, ele parcă dormitează în organism, neluând parte la activitatea prodigioasă impusă de specializare. Caracterul lor nediferenţiat aminteşte de potenţialul primei celule mişcate de viaţă, din care s-a dezvoltat un organism. Privite din această perspectivă, telocitele pot fi comparate cu inteligenţa de ansamblu, care supervizează şi coordonează acţiunile parţiale. Din această pricină au fost numite şi copiloţii organismului. Experimentele de laborator au dovedit rolul lor regenerator, de pildă, în sensul refacerii posibile a inimii după infarct. Regenerarea reprezintă pentru organism rezultatul celei mai fine şi mai precise reglări, s-ar spune în sens ideal, pentru că tinde să restaureze o imagine originară a acestuia, obţinută împotriva timpului şi a entropiei. Într-o direcţie mult mai largă decât regenerarea acţionează adaptarea, care poate fi pozitivă sau negativă. Ne adaptăm "cum putem", dar ne regenerăm după o imagine şi după o dorinţă care transcend timpul. Telocitele nu sunt luptătoare. Par a fi celule gânditoare, capabile să-şi păstreze "mintea rece", cu care fac faţă în condiţii-limită. Beneficiază de energie informaţională în stare latentă. Fără doar şi poate, informaţia constituie zăcământul cel mai preţios ascuns în subterana cărnii însufleţite.