March 30, 2012

Spicuiri - "Scara Raiului şi scara divertismentului"

Cotidianul LUMINA - Societatea în perspectivă creştină (30 Martie 2012)
Tehnologiile digitale propun un parcurs interior bazat pe plăcere :
Scara Raiului şi scara divertismentului
Diac. Sorin Mihalache

Păsările şi arta

Păsările şi arta
(Florin Caragiu - Revista "Ramuri", nr. 3/2012)

Dragobetele la români, sărbătoare laică a iubirii renăscânde, se celebrează pe 24 februarie. În diferite tradiţii, datând din antichitate, jumătatea lunii februarie se asociază cu dragostea şi fertilitatea şi cu ziua în care păsările migrează. Astfel, de Dragobete este interzisă sacrificarea păsărilor. „Ziua îndrăgostiţilor”, cunoscută şi sub numele de „ziua păsărilor”, este legată în chip misterios de chipul şi de viaţa înaripatelor.
Lesne de transformat în simbol, prin zbor şi cânt, pasărea a fost preferata poetului clasic. Dar Nietzsche însuşi intuise în existenţa zburătoarei forţa vieţii, care tinde spre mereu mai mult şi mai bine, pe tărâmul frumosului şi al concretului. Ne amintim de invitaţia adresată de acest gânditor semenilor săi însetaţi de frumos, chemându-i în locul unde aşteaptă lumea ca o grădină, lângă trandafiri, albine şi zbor de porumbei. Însă mai cu seamă el le şoptea oamenilor să vină lângă păsările cântătoare, pentru ca să înveţe cântecele lor. „Cu păsările, natura a fost parcă mai darnică decât cu alte vieţuitoare. Aripile le transportă prin spaţiu, glasul le ajută să comunice cu semenele. Frumuseţea şi zborul ne încântă ochii, iar cântecul lor este una din cele mai alese şi mai vii plăceri ale auzului” (I. Bordeianu, „Minunata lume a păsărilor”, ed. Albatros, 1989, p. 40).

March 29, 2012

R. I. P. Earl Scruggs (1924 - 2012)


Earl Scruggs (January 6, 1924 - March 28, 2012) - Fireball Mail
http://youtu.be/0pWnZFrdQFE

Au contraire... Chesterton's wit

"The truth is, of course, that the curtness of the Ten Commandments is an evidence, not of the gloom and narrowness of a religion, but, on the contrary, of its liberality and humanity. It is shorter to state the things forbidden than the things permitted: precisely because most things are permitted, and only a few things are forbidden.” (G. K. Chesterton, 'Illustrated London News,' January 3, 1920).

March 28, 2012

a fost seară


pentru că tu, în cădere, ai ţinut făclia dreaptă
şi lacrimile nu-ţi cad de pe obraji o dată cu ploaia,
frumuseţea ta-i oţelită capcană. ea aşteaptă
lumina de seară, în care gândurile se nasc
fără amintiri dureroase: însăşi durerea lasă un praf fin
pe un chip nemişcat. şi, Doamne, faţa Ta se ridică
din piept ca o ancoră – deodată nu mai văd ţărmul.

March 26, 2012

Northrop Frye on literature and mathematics

Herman Northrop Frye (Anatomy of Criticism, 1957, p.351; online source) on literature and mathematics: both
„proceed from postulates, not facts; both can be applied to external reality and yet exist also in a 'pure' or self-contained form. Both, furthermore, drive a wedge between the antithesis of being and non-being that is so important for discursive thought”...

March 25, 2012

Roger Scruton on ‘neurononsense’

Brain drain - Neuroscience wants to be the answer to everything. It isn’t
Roger Scruton (The Spectator, March 17)

March 23, 2012

Vivaldi: Concerto for Two Violins in A Minor


http://youtu.be/0_0yOY3C1TA
Antonio Vivaldi -  Concerto for Two Violins in A Minor (RV 522)
Willi Boskowsky, Jan Tomasow (solo violins)

March 20, 2012

Spicuiri: dogmă şi icoană

Spicuiri/de reţinut:
dogma = Icoană verbală a lui Hristos... (Pr. Georges Florovski)
O inţelegere superficială aruncă în mare grabă dogmele credinţei în categoria mulţimilor de enunţuri mici/relative ale „lumii acesteia” pentru a afirma apoi că dogma ar fi un element de „obstrucţionare a cunoaşterii” (o convenabilă manevră în genul „noi centrăm, noi dăm cu capul”). Dogma-icoană locuieşte în spaţiul profund al inimii, oferindu-i o orientare adecvată (vindecătoare) într-o geometrie noetică ce maximizează deschiderea către dragostea mântuitoare a lui Hristos - Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor” (Crezul). Nu este deci vorba de închidere, ci de o fundamentală deschidere/vedere (nous = ochiul sufletului). Închiderea prin excelenţă este ilustrată tocmai de sistemele materialiste.

March 19, 2012

Cruce şi nădejde

„Nevoinţele noastre ni se uşurează când ni se aduce aminte de nădejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce“ (Sinaxarul Duminicii a III-a din Post)

http://youtu.be/w97YnzjBjBE
Russian chant - Before Thy Cross
Articole ziditoare pe tema Sf. Cruci:
Paradoxul Crucii (LUMINA, 18 Martie)
The Church and the Cross (Fr. Stephen Freeman)  
dogma însăsi ca icoană verbală a lui Hristos... (apud Fr. Georges Florovski)

    March 12, 2012

    traiectorii

    pe zidul de cărămidă
    în colivii deschise
    vrăbiile îşi fac cuiburi

    prin buzunarul găurit se strecoară
    tot felul de lucruri

    ne vom întoarce pe urma lor
    până în punctul unde lacrima ta
    avea gust de lavandă

    un meteorit se îndreaptă spre noi
    ne apropiem unul de altul
    cu trecutul în flăcări

    Persons and their Brains - Roger Scruton


    http://youtu.be/nRGHdneukCY ; Roger Scruton's website

    March 9, 2012

    casa de piatră

    când pare că mă visezi – şi aş putea să Te cred
    dacă n-aş simţi ochiul Tău învăluind cu lumina-I
    întunericul – chiar merg pe ape. dar la trezire
    mi se face ruşine. trăiesc la marginea propriei
    fiinţe şi cuvintele mele nu trec de gardul scorojit,
    de lemn, pe care, când şi când, îl vopsesc
    cu o pensulă, gândind la tata. umilinţa lui
    e o casă în care nimeni nu ghiceşte căldura
    de cămin încins ce dilată muşchii-ncordaţi. aici
    el e viu şi mângâie un copil care-mi seamănă –
    un chip uşor trist – lăsând mâna s-alunece
    spre inimă. cu zâmbetu-i grav, se pleacă apoi
    pe umărul subţiat ca zăpada, în care se zbate
    o aripă – şi-o pleoapă tremură-n urmă.

    March 5, 2012

    În amintirea lui Toma Caragiu


    http://youtu.be/rE9LI-RcTro
    Toma Caragiu - Fabula

    Andrei Rublev - Holy Trinity Icon

    „If you wish to speak about God, renounce your body and physical feelings, leave the earth, leave the sea and make the air be beneath you. Pass over the seasons of the year, their proper order, the adornments of the earth, stand higher than the ether, pass through the stars, their beauty, greatness, benefit, which they offer to the whole, good order, light, position, movement, and that, how many connections and distance they have between them. Passing over all this with the mind, go around the sky and, stopping above it, with one thought visualize all the beauty there: disregarding the armies of the Angels, the leadership of the Archangels, the glory of the Hosts, the chairmanship of the Thrones, Powers, Principalities, Powers. Passing over all these, leaving all creation below your thoughts, raising your mind beyond the boundaries of it, imagine in your thoughts God’s essence, immovable, infallible, unchangeable, impassive, simple, uncomplicated, light unapproachable, power beyond words, limitless greatness, glory radiant, kindness coveted, beauty immeasurable, which strongly strikes the wounded soul, but cannot by its merit be portrayed by words. (St. Basil the Great, cited in an article by Bishop Alexander Mileant of blessed memory).

    March 4, 2012

    Paul Aretzu, un plăsmuitor de stil

    Paul Aretzu, un plăsmuitor de stil

    Florin Caragiu (text apărut în revista "Viaţa Românească", Nr. 1-2/ 2012)

    Cartea cu anluminură” (ed. Pământul, 2010) reprezintă o reuşită unică în actualitatea literaturii, fiind una din acele alcătuiri omogene şi riguroase ieşite de sub pana unui plăsmuitor de stil.
    Din adâncimea freatică a textului răzbat până la suprafaţă freamăt de psalmodiere, clinchetul scos de obiectele de cult, sunet şi mireasmă de carte veche, dar şi lumină, multă lumină, de parcă soarele ar ieşi de sub pământ. Motivul cel mai circulat în ţesătura de mici poeme este cartea. Chemată să vină, mireasa din Cântarea Cântărilor este numită aici „fecioara bibliotecilor”. Din filele cărţii se deschide miraculos realitatea însăşi în mărimea ei naturală, fără a fi o iluzie, un simulacru. Anluminura însăşi vorbeşte despre o carte a vieţii, deschisă tuturor simţurilor. „Steaua pe cer merge ca o sobă dogorind./ la liturghie în sfântă carte deschisă pe analoghion/ vedem/ fecioara pe Dumnezeu născând, îngropând”. Poetul ştie să se bucure asemeni copilului, cel care avea să intre în căsuţa unei cărţi cu poze mari, sculptate în relief decupat. A îngenunchea cu capul coborât, făcându-te mic, pe lângă valenţa sa principală de act ritual în rugăciune, aduce cu sine şi această sugestie de aşteptare a minunii, cu suflet de copil. O bucurie cu totul specială e darul pe care ni-l face Copilul Crăciunului. „m-am strecurat în chilia în care se afla/ undelemnul bucuriei. într-un pătuţ de copil. / înconjurat de jucării/ de sâni din care se risipeau stropi de lapte/ şi de roade de pomi. / purtând pecete pe frunte, ochi, gură, nări, urechi, / piept şi spinare, palme şi tălpi. / scris cu străpungerea mirului”.

    Pr. Rafail Noica despre filmul Ostrov


    http://youtu.be/ES7_SUdWzuQ