July 25, 2012

Derrida: "Ce este înaintea Întrebării?"...


http://youtu.be/Z2bPTs8fspk - "Este Întrebarea forma privilegiată a filosofiei? Este Gândirea Întrebare - așa cum se spune adesea? N-ar putea fi, înainte de Întrebare, o mult mai străveche, mai profundă și mai radicală mișcare ce nu este Întrebare, ci mai degrabă o Afirmare?"... (Jacques Derrida)

July 18, 2012

je travaille donc je suis...


http://youtu.be/lzTKQZSPM1g - Judicael Perroy (FR)

în vis

merg la nesfârşit pe culoarele unui spital
şi pe dinainte puzderie de figuri se perindă.
fac un mic semn al crucii spre unele -
ele mă fixează cu o nelămurită adversitate,
în timp ce dispar.
aceste duhuri fără expresie
se lipesc de clipe
fără a bănui omul ceva -
rămâne un scrum ce se spulberă,
dar acum
numele lui Iisus desparte apele roşiatice
ale trupului.

Intent and moral act - St. Maximos the Confessor

"There are many human activities that are good by nature, but cease to be good when done for ulterior motives. Works such as fasting, vigil, prayer, psalmody, almsgiving and hospitality are good by nature; but not good when done out of vainglory."  
St. Maximos the Confessor - via Troy Polamalu

July 17, 2012

Linişte (isihie) vs. mortificare

"Liniştea (isihia) nu înseamnă şi o mortificare a mişcărilor dinăuntru. Dimpotrivă, de-abia ea le trezeşte la o activitate deplină. Ea naşte discernământul, iubirea înfocată de Dumnezeu, mila de tot şi de toate, bucuria de unirea cu Dumnezeu, "vederea" celor ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit etc."
Pr. Dumitru Stăniloae, notă la Filocalia 8 - via Florin Caragiu.

July 16, 2012

Lumea ca icoană şi Taina Întrupării

“Vezi la fiecare pas taina Întrupării lui Hristos? Să vezi lumea toată o icoană, să începi să vezi lumea prin ochii icoanei şi doar aşa să intri în taina isihiei” 
Părintele Ghelasie de la Frăsinei, „Moşul din Carpaţi” - via Florin Caragiu.

Un dar de preţ

"Dumnezeu dăruieşte ieşire în căi fără de ieşire: când vrea El, fie de suntem în pustie, fie de suntem în cele mai mari nenorociri, fie de nu avem nici o nădejde de mântuire, n-avem nevoie de nimeni altul, pentru că ajutorul lui Dumnezeu face totul pentru noi".
Sfântul Ioan Gură de Aur, "Omilii la Facere" - via Florin Caragiu

July 15, 2012

The heaviest burden...

"Having let go of a light burden, namely, self-reproach, we have taken up the heaviest, namely, self-justification." - Abba John the Short -- via Troy Polamalu

July 13, 2012

G. K. Chesterton - Science and Religion

"Of course the real truth is that science has introduced no new principle into the matter at all. A man can be a Christian to the end of the world, for the simple reason that a man could have been an Atheist from the beginning of it. The materialism of things is on the face of things; it does not require any science to find it out. A man who has lived and loved falls down dead and the worms eat him. That is Materialism if you like. That is Atheism if you like. If mankind has believed in spite of that, it can believe in spite of anything. But why our human lot is made any more hopeless because we know the names of all the worms who eat him, or the names of all the parts of him that they eat, is to a thoughtful mind somewhat difficult to discover. My chief objection to these semi-scientific revolutionists is that they are not at all revolutionary. They are the party of platitude. They do not shake religion: rather religion seems to shake them. They can only answer the great paradox by repeating the truism."
G. K. Chesterton
From All Things Considered - Science and Religion
http://www.classicreader.com/book/2281/22/

July 12, 2012

Spicuiri - Stephen Barr: Does Quantum Physics Make it Easier to Believe in God?

(via Edward Feser): Stephen Barr (@ Big Questions Online): Does Quantum Physics Make it Easier to Believe in God? (ultra brief summary: indirectly, by providing an argument against materialism/physicalism... ).
Point of note: "...while minds cannot be measured, it is ultimately minds that do the measuring."

July 8, 2012

Conştiinţa timpului şi timpul conştiinţei

Cotidianul LUMINA
Religia, Filosofia şi Ştiinţele în dialog
8 Iulie 2012
Conştiinţa timpului şi timpul conştiinţei 
de Florin Caragiu 

În concepţia lui Henri Bergson, în viaţa internă, succesiunea implică întrepătrunderea reciprocă a fenomenelor prin care are loc "dezvoltarea continuă a unei persoane libere", încât durata apare ca o "multiplicitate pur calitativă, o eterogenitate absolută a elementelor care se contopesc unele în altele"1.  

Există însă tendinţa de a "transpune timpul în spaţiu"2, încât ajungem să "nu percepem din eul nostru decât fantoma sa decolorată, umbra pe care durata pură o proiectează în spaţiul omogen", şi să confundăm "reprezentarea simbolică a eului cu eul însuşi"3. Acţiunea liberă presupune, după Bergson, revenirea în "durata pură", compusă din "momente interioare unele altora", durată ce se pierde în momentul în care conştiinţa e socotită "incapabilă să perceapă faptele psihologice altfel decât prin juxtapunere"4.
Mihail Bahtin aminteşte despre "modul în care interacţiunea dialogică între oameni şi clase reprezintă singura viaţă adevărată şi substanţială a unui limbaj". "Unitatea de spaţiu-în-timp reificat cunoscută drept cronotop" devine "întruparea limbajului"5, discursul având "o structură internă complexă, care operează de o manieră dinamică mai degrabă decât mecanicistă"6. "Standardele pentru evaluarea ordinilor spaţiale şi temporale" sunt date de "valoarea omului muritor": "spaţiul dobândeşte corp ca orizontul posibil al omului muritor şi ca posibilul său mediu, iar timpul posedă importanţă şi greutate estimativă ca progresie a vieţii omului muritor, unde, mai mult, conţinutul determinării temporale, precum şi greutatea sa formală posedă valoarea de progresie ritmică"7. 

July 7, 2012

Telos şi Logos

Telos şi Logos 
de Florin Caragiu
Cotidianul LUMINA
Lumina cunoştinţei - Duminica, 08 Iulie 2012

Despre telocite, remarcabila recentă descoperire a profesorului Florentin Popescu, aflăm din însăşi etimologia cuvântului că sunt celule cu telos, cu scop regenerator. Cercetarea în domeniul medicinei regenerative are mai nou în vedere acest tip de celule, ca pe o arie de interes cu conotaţii extrem de actuale, atât pentru teoria, cât şi pentru practica medicală. 

Telocitele sunt celule nespecifice, ele parcă dormitează în organism, neluând parte la activitatea prodigioasă impusă de specializare. Caracterul lor nediferenţiat aminteşte de potenţialul primei celule mişcate de viaţă, din care s-a dezvoltat un organism. Privite din această perspectivă, telocitele pot fi comparate cu inteligenţa de ansamblu, care supervizează şi coordonează acţiunile parţiale. Din această pricină au fost numite şi copiloţii organismului. Experimentele de laborator au dovedit rolul lor regenerator, de pildă, în sensul refacerii posibile a inimii după infarct. Regenerarea reprezintă pentru organism rezultatul celei mai fine şi mai precise reglări, s-ar spune în sens ideal, pentru că tinde să restaureze o imagine originară a acestuia, obţinută împotriva timpului şi a entropiei. Într-o direcţie mult mai largă decât regenerarea acţionează adaptarea, care poate fi pozitivă sau negativă. Ne adaptăm "cum putem", dar ne regenerăm după o imagine şi după o dorinţă care transcend timpul. Telocitele nu sunt luptătoare. Par a fi celule gânditoare, capabile să-şi păstreze "mintea rece", cu care fac faţă în condiţii-limită. Beneficiază de energie informaţională în stare latentă. Fără doar şi poate, informaţia constituie zăcământul cel mai preţios ascuns în subterana cărnii însufleţite.

July 4, 2012

Interviu - Théologie et Science

Théologie et Science - Interviu cu Mihai Caragiu

Intrebare: Sunteti matematician. De ce ati ales aceasta cale ?

Raspuns: Cosmologia a fost de fapt prima mea pasiune (raman totusi un avid cititor), insa turnura spre matematica pura a avut loc in anii liceului, cand lecturile de topologie si teoria axiomatica a multimilor mi-au oferit perspectiva unei bogatii de neimaginat in teoriile naturale – in special prin fascinanta ierarhie de infinituri. Posibilitatea exercitarii unei autentice libertati creative, misterul frumosului matematic, extraordinara fertilitate a teoriei numerelor, si convingerea ca matematica era mai putin susceptibila prejudecatilor ideologice decat stiintele naturii (o stare de fapt valabila si acum) au fost pentru mine indicii ca ma aflam pe un drum bun.

Intrebare: Sunteti unul dintre cei care se pasioneaza in a cultiva relatia intre stiinta si teologie, si o faceti prin prisma meseriei dvs. In ce sens putem vorbi despre o legatura intre matematici si teologie?

Raspuns: Legatura intre matematica si teologie se descopera in masura in care vedem super-abundenta si frumusetea intrinseca a universului matematicii pure ca un dar (inradacinat in Logos) care invita persoana la participare si “experimentare” intr-un mod liber si creativ, si implicit la descoperire de sine. Mai mult decat atat, din perspectiva constiintei umane, participarea are o forma dialogala, caci obiectul matematic nu este inert, ci capata la randul sau o reinnoita realitate, devenind “palpabil” in chip nou in spatiul constiintei, oferind noi adevaruri si sugerand continuarea dialogului prin noi experimente matematice. Astfel, se vadeste o similaritate de adancime intre creatia matematica si cea literara.

July 3, 2012

vreau să te văd


floarea îţi bea din mâini –
frunze de mentă am adus
şi izvorul închis într-o sticlă.

ochii se freacă de nervurile
zdrobite în somn şi între lucruri albe
visezi la o jumătate de oră
în care viaţa lăsată să curgă
inundă acest viitor ce ne ţine în viaţă.

July 2, 2012

Matematică, Logos şi Abundenţă

Matematică, Logos şi Abundenţă 
Mihai Caragiu
Cotidianul LUMINA - 1 Iulie 2012

În lucrarea sa "Anatomia criticii", Herman Northrop Frye observă că atât matematica, cât şi literatura pot fi aplicate realităţii exterioare, însă ambele există şi într-o formă "pură" (în sine). Ambele oferă, astfel, deschiderea către o libertate (considerată de Cantor ca fiind însăşi esenţa matematicii), care nu este însă un divorţ: odată desprinsă de lanţurile empiricului contingent, mintea matematicianului (sau artistului) poate alege să se întoarcă, creativ, asupra realităţii sensibile. Bogăţia inexhaustibilă a universului matematicii pure (în sensul de corp de cunoaştere abstractă prezentându-se nemijlocit minţii umane) se întinde, în principiu, dincolo de mulţimea a ceea s-ar putea exprima în teoriile empiric-pozitiviste ale materiei, motiv pentru care ar putea fi văzută ca un prim semn al acestei stări de libertate (moment în care se pune serios sub semnul întrebării tentativa reducerii matematicii la un "mecanism neuronal adaptiv"). Orice idee sau teorie matematică profundă se constituie, în mod firesc, într-un portal de acces la această libertate, dincolo de care se descoperă posibilitatea exercitării unei autentice creativităţi şi, nu în ultimul rând, se degustă în mod constant misterul frumosului matematic. Să ne gândim, de exemplu, la fascinanta teorie axiomatică a mulţimilor cu ale sale modele exotice şi ierarhii de cardinale transfinite, la nesfârşita aventură a numerelor naturale, iniţializată în mod formal de axiomele lui Peano, pornind numai de la zero şi funcţia succesor, sau la lista de probleme încă nerezolvate despre numerele prime, ce se îmbogăţeşte de pe o zi pe alta.

Revista SINAPSA nr. X (2012) - Cuprins

APARIŢIE EDITORIALĂ: Revista SINAPSA, nr. X/ 2012
  • Pr. Prof. dr. Dumitru STĂNILOAE, „Vechimea şi spiritualitatea termenilor creştini români în solidaritate cu ale limbii române în general”, pp. 5-24. 
  • Dumitru Horia IONESCU, „Sufletul curat sau frumuseţea”, pp. 25-28.  
  • Pr. Prof. Jean NEDELEA, „(Auto)Portretul Părintelui Ghelasie în dialogurile sale”, pp. 29-32.  
  • Pr. Prof. dr. Sorin COSMA, „Suicidul şi atitudinea Bisericii faţă de el”, pp. 33-46.  
  • Florin CARAGIU, „Poezie şi Suflet”, pp. 47-52.  
  • Lidia STĂNILOAE, „Viaţa în diaspora”, pp. 53-55.  
  • Arhim. HRISTOFOR Bucur, „Vindecarea omului – repere mistice autohtone”, pp. 57-58.
  • Prof. dr. Alexei NESTERUK, „Ce este universul? Identitatea sa apofatică şi limitatori ai explicabilităţii” (trad. din lb. engleză de Florin CARAGIU), pp. 59-94.  
  • Pr. Ioan PETRAŞ, „Lăcrimar” (poeme), pp. 95-97.  
  • Prof. dr. Doina MIHĂILESCU, „Asistele sau metamorfoza luminii necreate”, pp. 99-104.
  • Pr. NEOFIT, „În căutarea Gestului”, pp. 105-115.  
  • Pr. Prof. dr. Dumitru STĂNILOAE, „O poezie a întâlnirii cu Dumnezeu” (VI), pp. 117-123.  
  • Prof. dr. Gheorghe MIHAI, „Gânduri de pelerin la muntele Athos”, pp. 125-129.  
  • Dr. Carmen CARAGIU-LASSWELL, dr. Vasile SIHLEANU, „Beethoven. Jurnal filosofic” (IX), pp. 131-136.  
  • Pr. Dan POPOVICI, „Ritual şi gest de închinare în opera părintelui Ghelasie Gheorghe”, pp. 137-145.  
  • Florin CARAGIU, Prof. dr. Mihai CARAGIU; „Timp şi Eternitate”, pp. 147-150.  
  • Drd. Filip PETCU, „Icoana georgiană – necesitatea unui anonimat în revelare”, pp. 151-153.  
  • Prof. dr. Gheorghe MIHAI, „Reflecţii la o carte” (monah MOISE, „Să nu ne răzbunaţi!”), 155-156. 
  • Marius Dumitru LINTE, „Nicolae Steinhardt despre întoarcerea tradiţiei juridice şi a dreptului clasic”, pp. 157-182.  
  • Pr. NEOFIT, „Ce bine că e!” (semnal editorial: Pr. Ioan BIZĂU: „Experienţa liturgică a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lumii”), pp. 183-184.  
  • Florin CARAGIU, „Scrisori de la Schit” (poeme), pp. 185-188. 
  • Ieromonah GHELASIE Gheorghe, „Moş-Pustnicul din Carpaţi”, pp. 189-203.  
  • Cuprins, pp. 205-206.
  • Reproducere după icoane georgiene, sec. 9-16, pp. 207.