September 10, 2013

Canicidul - aprobat, noi consumam citate despre... pericolul 'vorbitului cu animelele'!

Mai ales in contextul crizei cainilor comunitari, cand 'organele de partid si de stat' au votat deja eutanasierea indiscriminata, apar articole supraincarcate cu citate (ridicate la valoare de dogma cand nu este cazul) care incearca sa calmeze constiinta crestinilor: sa stam linistiti si sa nu facem valuri, nu trebuie sa ne ingrijoram dat fiind ca omul este Chip si Asemanare iar cainii nu, aparent eroarea este a crestinului care indrazneste sa-si manifeste dragostea fata de sarmanele animale si care ar considera ca Chip si Asemanarea nu ar implica nici un element de responsabilitate empatica fata de Creatie.
Culmea, cine-i spune 'vino aici mai Grivei' propriului caine e suspect - potrivit acestor standarde - ca manifesta iubire sau "alipire" de animal si nu exclusiv mila (sa nu mai vorbim de faptul ca mila singura ar fi suficienta ca sa ne determine sa refuzam eutanasierea in bloc a cainilor comunitari), cum ar fi prescriptia extrasa din opiniile Sf. Siluan, care pare a sugera (intr-o selectie, totusi, destul de ambigua) ca iubirea de animal te desparte de Dumnezeu - ceea ce este o premisa cat se poate de neadevarata, asa cum rezulta din nenumarate contraexemple din vietile oamenilor care au iubit si pe Dumnezeu si pe animal (Creatia Sa, care Il reflecta, dinamic), in lista de exemple incluzandu-se sfinti, teologi, stareti, samd. Important aici este ca acest "vorbit cu animalele" este in sine un fapt exterior (fizic, sonor, vizual - cum este perceput de cel ce te prinde in flagrant vorbind cu Grivei), din care elementul de intentionalitate (corelat intr-un fel cu perceptia directa) - este marele absent - in sensul ca cel ce te observa din exterior si te judeca nu-ti poate percepe starea intentionala. Ori faptul intentional este singurul care poate face ca vorbirea cu animalul sa fie - de fapt - o experienta de ziditoare, de profunda comuniune cu D-zeu prin darul Creatiei. Sa ne imaginam un caine pierdut care se isi gaseste, din fericire, drumul acasa. In care caz stapanul il imbratiseaza, exclamand "Slava Domnului!"... Fara alte comentarii. PS Multumiri prietenilor de pe Facebook, pentru discutii fructuoase.