September 22, 2013

Carmen Caragiu: un animal frumos ne odihneste sufletul; pisica lui Proust

Un animal frumos ne odihneste sufletul, privindu-l, si pentru ca nu il disputam cu nimeni. Asa ar trebui sa se petreaca si in relatiile interumane,unde frumusetea n-ar trebui sa devina obiect de posesiune si nici,prin urmare, sa stirneasca invidii. Intotdeauna m-a fascinat la animale felul cum privesc la cineva, cu toata puterea, fara a fi atente la sine, fara a urmari sa-si puna in valoare gesturile si in general frumusetea. Atitudinea lor e curata, nestudiata, nereflexiva, neascunsa, fapt care le amplifica puterea spontana de a-si arata frumusetea. Proust a vorbit de inaltimea curata a frumusetii, in clipa in care ea indrazneste sa nu se apere pe sine, sa nu fie conditionata din interior de atitudinea de pozare. Albertine adormie, spune Proust, era Albertine cea adevarata, vie, ce-si daduse jos corsetul de fier al vanitatii, in timp ce chipul ei adormit plutea fara aparare in fata privitorului. Cu care ocazie, Proust isi aminteste de cine credeti? De [...] o pisicuta frumoasa si gratioasa, care nu doar ca are curajul sa inchida ochii atunci cind privirile se muleaza pe ea, dar nu-si cheltuieste aproape niciodata atentia pe feed-back-uri ieftine, contrapunind o atentie sustinuta atentiei cu care e privita. Contemplindu-si pisica, Proust mentiona momentul culminant cind cascatul ei gratios incununa arteziana efuziunilor afective.

Carmen Caragiu - comentariu Facebook ; Image: feral barn cat - Virginia (source)