June 21, 2014

Despre masacrul canin planificat in "orasul european" Galati

TO: sesizari@primaria.galati.ro

Domnule Primar,

Din profilul public aflam ca activitatea dumneavoastra consta in
“excusiv fotbal cu excepția perioadei Iunie 1989- ianuarie 1990 cand am activat ca inginer”.
Insa cineva care a activat ca fotbalist ar trebui sa inteleaga ca echipa nu trebuie ignorata. Iar “echipa”, in contextul problemei cainilor comunitar, ar putea consta - spre surpriza dumneavoastra - nu din maharii de partid care va ordona sa declansati procesul brutal al uciderii in masa, nu din micile grupuri galagioase care raspandesc in varii forme ura si isteria impotriva sarmanelor animale, ci tocmai din cei 62% din romani care s-au declarat, intr-un sondaj recent, a fi in total dezacord sau dezacord cu uciderea cainilor comunitari pe “temeiul” infamei “legi a uciderii” din Septembrie 2013. Va rog sa nu folositi termenul de “eutanasie” pentru aceasta barbarie, caci credibilitatea dumneavoastra in lumea civilizata va avea de suferit - in caz ca va pasa de recenta avalansa de reactii impotriva “epidemiei cu fata legala” de abuzuri impotriva animalelor din Romania. De asemenea, va rog sa nu va ascundeti sub fusta conceptuala a “grijei fata de om”, o tema care a devenit deja un cliseu de tip “joc cu suma zero” raspindit mecanic (convenabil pentru promotorii canicidului) pentru a acoperi ingrijorarea indreptatita, cu temei profund moral, generata de uciderea in masa planificata in tara… “crestinismului cosmic”!

Cu speranta ca veti decide sa nu incepeti masacrul (nu “eutanasierea”) anuntat,

Mihai Caragiu
Ada, Ohio - SUA

“Iubeşte animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară şi bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărţui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intenţiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea faţă de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreţia ta, pângăreşti pământul prin existenţa ta şi îţi laşi urmele prostiei după tine – afirmaţie adevărată pentru aproape fiecare dintre noi!” (F. Dostoievski)