November 30, 2014

Daca totul ar fi atit de simplu... argument pe marginea aplicabilitatii matematicii (Craig vs. Rosenberg)

Profesorul Alex Rosenberg de la Duke Univ. nu poate aduce, ca raspuns silogismului lui William Lane Craig ce se termina in "...deci Dumnezeu exista" un contra-argument bazat pe "exces" (in esenta, supra-abundenta universului matematic, care merge dincolo de ariile direct aplicabile) fara riscul de a submina naturalismul - fundamental pentru sistemul sau de (ne)credinta - care se trezeste, in unele arii, vaduvit de obiectul muncii.
Pe de alta parte solutia lui Craig (desi plauzibila la o prima lectura, si castigatoare in acest caz, macar pentru faptul ca Rosenberg nu intelege argumentul oponentului sau), pentru care Dumnezeu utilizeaza matematica drept instrument pentru "design cosmic", este ne-estetica (aspect in care lasa de dorit, in special pentru crestinii traitori ai frumosului iconic), chiar excesiva pe partea slabiciunii/racelii (s-ar putea argumenta ca idea unui Dumnezeu care face planuri matematice pentru univers submineaza majestatea divina - fundamentala, la rindul sau, pentru crestinism).
Se poate purta un dialog serios, mai complet si mutual ziditor, in materie de matematica si aplicabilitatea acesteia in (sau conexiunea acesteia cu) stiintele fizice? Putem vorbi de o convergenta rezonanta in perceperea estetica in care matematica si cosmosul se prezinta in tandem constiintei? Sigur, insa asta semnalizeaza faptul ca vrem sa o luam pe o linie in care, cel putin intr-un prim pas, constiinta este tratata ca element primordial, sau macar primar ori ireductibil. Insa in acest caz cei ce argumenteaza dinspre tabara ateismului, ar putea chiar accepta ambele (constiinta + estetica) ca primare, non-fizice (sau quasi-fizice intr-o intelegere extinsa a termenului de "fizic") fara sa se simta nevoiti sa accepte logic concluzia silogismului lui Craig.
Cum spuneam... daca totul ar fi atit de simplu... dar nu este.