May 1, 2015

Recuperari: Carmen Caragiu (1965-2015) - Inteligența artificială și problema înțelegerii. Subiectul ca instanță integratoare

Problema pogorământului pornește cu problema vieții, de la înțelegerea vieții, asta trebuia arătat. Ideea fizicalistă ca viața e un proces în creier anulează evident ideea de pogorământ. Acesta e anihilat de concluziile bioeticii. Ideea însăși de liber arbitru e atacată în fundamentele ei. Concepția că inteligența artificială e considerată capabilă să genereze viața, sentience, qualia, și că creierul însuși este un computer organic este demascată de George Ellis, în interviul care i-a fost luat, ca o judecată naivă, de tipul raționamentelor analogice cu care lucra mai vechea filozofie a naturii. În primul rând, se arată, un computer nu poate funcționa doar pe baza legilor fizicii. Acestea nu pot crea un dispozitiv IT. Pentru aceasta e nevoie de algoritm, de programator... Să presupunem că am ajuns să simulăm artificial o reacție din creier. De pildă, vrem să obținem senzația de roșu. Se pleacă de la falsa premisă că viața e un proces ce poate fi recreat analitic, pe bucățele. În realitate, a vorbi de roșu izolat e imposibil. Chiar simpla senzație de roșu e fundamentată într-un proces de înțelegere, înțelegerea identității și a diferenței. Roșu nu e verde. Apoi, roșul e o calitate elementară integrată în experiență. Vorbim întotdeauna de experiență, mai mult decât de senzație concepută izolat. Experiența subiectivă apare implicată mai mult sau mai puțin vag în orice moment trăit. Experiența este reacția subiectului. De aceea presupunem intuitiv că mașinile nu simt și ni se pare la fel de incredibil faptul că ele pot avea senzații neintegrate în experiență. Senzații fără subiect... O enormitate, un gând trăznit ce sugerează un odios zombie. Evident, mașinile nu trăiesc experiențe subiective, asemeni organismelor vii. Psihologia Gestalt are aici contribuții semnificative. Experiența e mai mult decât suma părților, ea nu e construită din senzații, percepții și reprezentări, ci integrează senzații, percepții și reprezentări. Nu putem vorbi de senzație neintegrată subiectiv, pentru că nu ar avea sens. Senzația există în interiorul unui scop mai amplu, viața, experiența, chiar și prin faptul că o aruncăm în subliminal, dacă nu ne interesează pe moment. Dacă ar avea scopuri, s-a spus, mașinile n-ar putea sta pe loc. Până și procesul neurologic, s-a constatat, e unul infinit de complex, încât nu produce niciodată o singura senzație. Experimentul phi arată faptul că însuși creierul așteaptă până când primește un set de informații, un pachet de date înainte de a le înfățișa conștiinței. În acest caz, ordinea sosirii informațiilor devine aceeași cu ordinea ,,presentimentelor”. John Eccles specifica despre ,,the experienced unity”: ,,it comes not from aneurophysiological synthesis, but from the proposed integrating character of the self-conscious mind”... Calculatoarele nu sunt conștiente, oricât de complexe ar fi, deoarece ele nu sunt altceva decât dispozitive de manipulare formală de simboluri. Un calculator nu poate simula un proces în creier pentru a obține înțelegere. Înțelegerea nu poate fi simulată. Trebuie să existe un subiect, o instanță integratoare care să profite de aceste procese. Înțelegerea nu se reduce la o schimbare de secțiuni neuronale. Ideea e, așadar, că din manipulare de simboluri nu obții înțelegere. Simularea unui proces în creier nu poate fi simulată întrucât subiectul preexistă reacției neuronale pe care la un moment dat o determină, o impune, printr-o strânsă și complexă interacțiune mind-body. Concepția despre philosophical zombie este și ea edificatoare în acest sens. Ca și, de altfel, celebrul experiment de gândire cu ,,Chinese Room”. Simularea behavioristă, oricât de reușită ar fi, ni se pare un fenomen odios în momentul când conștientizăm faptul că în interiorul corpului nu e nimeni. În acea clipă, fenomenologic acel corp devine un zombie, un fenomen respingător. De ce? Pentru că procesele lăuntrice sunt esența constituantă a corpului înțeles ca trup, ca o unitate indestructibilă între corp și suflet. Corpul este un fenomen viu, motivat lăuntric. Motivația lăuntrică face acceptabilă ideea de corp, în calitate de expresie a subiectului. Fără subiect, nimic nu se poate forma, nu poate exista. Se reduce la jalnica zombicitate.

Carmen Caragiu (1965-2015), 22 August 2014