April 29, 2015

Recuperari: Carmen Caragiu (1965-2015) - Mântuirea nu e devenire, ci TREZIRE la viață…

Știu că unii au comparat poetul cu un spadasin sportiv. El are în față un adversar virtual. Forțele contrare sunt coliniare, se dezlănțuie cu maximă descătușare până la capăt, dar nu ajung să se ciocnească și să se anuleze reciproc. Iată, în acest text, una din mișcările fulminante, reușite ale poetului mânuitor de spadă, care decapitează inerțiile: “Sunt curios să întâlnesc pe cel pe care nu îl voi întâlni NICIODATĂ”, subl. ns., “pe Mine”. Acest “mine” a fost ras de pe suprafața pământului. Se spune că poetul a punctat. Apoi, brusc, perspectiva se schimbă, în absența oricărui act reparatoriu. Acest “mine” apare în picioare, ca umbra imensă a unui cavaler biruitor în luptă, “tot numai credință”. Poetul e cel care nu se împiedică în gesturi. El e purtat în zbor de perspectiva inversă. Mântuirea nu e devenire, ci TREZIRE la viață, mai degrabă fără sentimentul continuității. Interpretarea poetică se hrănește din același nerv ca și cea muzicală. L-am reascultat pe Corelli, cântând un mic lied... Carmen Caragiu (1965-2015)