May 15, 2015

Carmen Elena Caragiu (1965-2015) - O particula de suflet, granita eluziva dintre insufletit si neinsufletit...


Carmen scria, pe 7 Septembrie 2013: 

“RASPUNS la comentariul d-lui Buciu Petre: Problema pe care eu o vizasem e de alta natura si are alt sens, decit se poate intelege. Face parte dintr-un text mai amplu decit acel fragment incizat descurtul dvs. comentariu (multumesc, oricum) care fireste nu comporta noi comentarii, pt. ca tot ce spuneti in sine e evident, iar evidenta nu reclama sublinieri. Daca as fi vrut sa spun numai ce banuiti ca am vrut sa spun,chiar nu merita comentat. Problema e realmente alta. Ea tine de esenta unui comportament care ia forma motivatiei acelui comportament. De pilda, intelegerea motivatiei jocului la om si la animalepoate fi diferita, dovada in acest sens fiind diferitele moduri de a filozofa asupra jocului, unii-biologi, chiar-afirmind ca o data cu placerea jocului, a extravagantei diversiuni, incep cultura si omul, altii socotind dimpotriva ca in timp ce la animal jocul reprezinta un mecanism biologic de descarcare a energiei in exces, in cazul omului jocul e deja creatie, punerea in miscare a fortelor imaginarului. Diferenta dintre perceptia pasiva (ca o imprimare) si imaginatia care nu mai e un simplu proces primar, ci un proces secundar, implicind mai mult activitatea subiectului si generarea noului reprezinta un aspect importantcare face nu doar deliciul etologiei, dar tinde mai ales astazi sa devina un motor de cautare in oceanul de stiinte ale observatiei, cu conditia sa ne infrinam tendinta - vetusta, dupa parerea mea, de a ridiculiza aceasta sintagma, ma refer la stiintele observatiei, in care la prima vedere toate par amestecate ca intr o ciorba, nu? Totusi, numai daca ne gindim ca P. Suppes de la Stanford a exprimat convingerea ca psihologia e o stiinta la fel de fundamentala ca fizica, de aici putem concede ideii ca o ciorba isi merita numele, daca-i buna... Incercind sa descrie fenomenul constiintei, in specificitatea sa, o serie de filozofi si teologi, deopotriva, au vazut in acesta o miscare entuziasta de transcendere a nevoii. (Fara entuziasm, fara motivatie, care sa sustina ascensiunea psihica intr-un sens neasteptat, greu putem vorbi de energie proprie constiintei)). Cind sistemul nervos se odihneste si nu mai e impins de nevoie sa actioneze, ce se intimpla atunci?? Nimic, ar zice unii. Adevarul e ca fiinta vie actioneaza altfel, invatindu-se sa guste dintr o libertate imaginara, daca i s-a facut loc fie si pe moment intr-un univers cu textura ludica, flexibila,vorba lui Einstein, un univers virtual, dar psihic actual, ce scapa presiunii nevoii. Imprevizibilul de care vorbeati nu mi se pare o notiune potrivita, in orice caz, nu, suficienta, pentru a indexa cu ea notiunea de constiinta. De ce? Sa ne gindim doar la faptul ca in microcosmosul viu se petrec cele mai imprevizibile, cele mai neasteptate miscari,dar ele tin in principal de un mod de manifestare fizic, sau biofizic, propriu mecanismelor de adaptare si de supravietuire. Aceste manifestari depasesc cu mult intentia interioara, daca putem vorbi de asa ceva, oricum, Leibniz a putut si el pare ca reintra in actualitate. Daca ati studiat biologia, stiti ca strategia in atac si in aparare pe care o desfasoara virusii-subiect gramatical, mai mult decit logic-, sau bacteriile intrece imaginatia omului, prin gradul de inventivitate, de versatilitate a acestor masinarii de viata, ce se afla la originea bionicii la mare cautare astazi. Urmarind scene din viata bacteriilor, asistam la adevarate manevre subtile de lupta, unele din ele binecunoscute din istoria belicoasa a spetei umane, cum sunt: furtul identitatii(genetice), ascunderea propriei identitati, reusita calului troian, deruta, simularea pozitiei de invins, replieri ultrasinuoase,,in fisierul unor curbe mari de timp,din care Monte Cristo va iesi si se va intoarce, revenind in forta, pentru a invinge.Ce sa spunem despre toate acestea/////? Exista un subiect care face toate acestea? Din punctul de vedere al filozofiei motivatiei, nu e de ignorat faptul ca operatii precum cele mai sus mentionate sunt automate si se petrec la viteza fulminanta a instinctului, ele nefiind rodul premeditarii. Nu le putem pune in legatura cu un fel de cvasiconstiinta, pentru ca minusculul virus actioneaza, mai bine zis e actionat la o viteza de reactie care practic nu poate fi constientizata, asumata din interior intr-un fel sau altul. Problema a lamurit-o Eddington, cel care a spus ca viteza masinatiunilor fizice scapa categoric prinderii ei in 'durata psihica', indiferent de care-i fiinta, vietatea la care ne referim. Viteza la care se desfasoara operatiunea masinala e exterioara constiintei. Nu virusul se misca imprevizibil-ar insemna sa antropomorfizam excesiv-, ci masina virala, operatiunea. Withehead afirmase la rindul lui ca aceasta nu incape in ceea ce el numea sense-perception. Din perspectiva fizicii mai noi, insa, mitul mecanicismului de la ultimul nivel se cam spulbera.si el... Un poet a zis, interesant: ATOMUL E FOARTE LENT INAUNTRU SI FOARTE RAPID IN AFARA... La acest nivel, e cam dificil sa adoptam perspectiva behaviorista, ce deduce psihologia din comportament. Observatia devine cu adevarat relevanta atunci cind incetam sa avem de a face cu spectaculozitatea unor fenomene microobservabile, in schimb, suntem in contact cu o situatie superioara, marcata de unitatea dintre comportament si psihologie, dintre un corp si o manifestare care pot fi asumate de un psihic, atunci cind psihologia poate fi dedusa din comportament, cind animalul invata sa recunoasca o figura, chiar de alta specie, sa se recunoasca in ea, sa o lectureze silabisind fiori noi si experimentind curenti de entuziasm cvasiuman. In acest caz, spuneam, comportamentul se inscrie clar in sfera duratei perceptiei, el poate fi procesat din interior.. Semnalul automat declansator de reactii tinde sa se transforme in semn declansator de raspuns. Jagadish Chandra Bose a dovedit ca plantele insele au senzatii durabile, rumegind stimulii exteriori si digerindu-i cu fermentii timpului launtric. Ele au memorie afectiva, au capocitatea de a recunoaste identicul si de a pastra legaturi de memorie cu entitati de alta specie,ceea ce sugereaza deja o motivatie gratuita, diferita de stringenta cu care nevoia primara impinge la actiune, ca un bici. Plantele au preferinte muzicale, muzica fiind cea mai abstracta arta. In acelasi sens, Thomas Mann si-a extins generoasele si tragicele meditatii asupra coacervatelor, in rind cu radiolarii, vazind in ele motivatia prefigurativa, raportata la straniile formatiuni biosimulative. Ele simuleaza forme si miscari de viata cu uimitoare precizie, incit par vii. Concluzia lui Mann este ca omul traseaza cu prea mare duritate granita dintre insufletit si neinsufletit.
Citeva dintre concluziile care se impun sunt urmatoarele: putem vorbi de o crestere psihica posibila mai ales in cazulunor vietuitoare ce interactioneaza constant cu omul si prin medierea acestui raport interspecific, si cu reprezentantii altor specii,care de regula nu se regaseau ca prieteni in fisierul intraspecifitatii bio-genetice. Elocvente in acest sens sunt clipuri ca: Pisica si papagal prieteni, papagal cacadu hraneste ciinele in gura, prietenie adevarata intre om si leu, papagal dansator-un fan special al lui Michael Jackson, Papagal cinta His Heart Out etc.Cercetatori de la Harvard, Baltimore si de la Inst. Max Plank s-au referit, se stie, la calitatile unice si la rezultatele uimitoare pe care le au anumite specii, printre care papagalii australieni cacadu, sau cei din rasa marele gri african. S-a precizat faptul ca ei nu imita mecanic, cum s-ar putea crede, ci chiar inteleg ceva. Aceasta performanta psihica e corelata cu depasirea stadiului de inchistare animalica,cu iesirea din sine. Constiinta inseamna a-l vedea pe celalalt, a da un spectacol pt.el, a genera intentionat situatii de feed-back afectiv,a face ceva pt.o fiinta, in favoarea ei. Cu asta se masoara constiinta.Si ce mai zic cercetatorii///? Pasarile par ca inteleg structura fizica a unei provbleme,sunt sensibile la modul cum obiectele interactioneaza si pot invata sa progreseze spre un obiectiv indepartat, fara a fi recompensate pas cu pas. De obicei,conditia invatarii la animal e recompensarea metronomica. Aceste cazuri de exceptie sunt relevante pt. posibilitatile naturii, atunci cind o privim de sus in jos, nu dintr-un punct oarecare, comun tuturor. Pe masura ce urcam pe o ipotetica scara a vietuitoarelor, spre capacitatile lor superioare, ludicul se descopera a fi un raport afectiv cu formele, cu corpurile, cu spatiul si obiectele din el, care toate si-au incetinit viteza , pentru a intra in durata psihica. Spiritul ia seama de exterior, de celalalt, invata sa observe. Cum invata Dr.Quantum, actul observatiei determina colapsul functiei de unda, nasterea particulei. In cazul de fata, o particula de suflet.