May 31, 2015

Carmen Elena Caragiu (1965-2015) - Comentariu la "Odiseea Spatiala 2001"

Comentariul lui Carmen Elena Caragiu (datat 29 Decembrie 2013) despre filmul "Odiseea Spatiala 2001" pe marginea unui eseu al lui Dan Stoica.

Carmen scrie:

''Din grafica liniilor si culorilor se desprind primele forme care incep sa evolueze incet incet-secventa dureaza maimult de un sfert de ora''...Mi se pare foarte patrunzatoare aceasta intuitie a lui Dan Stoica, punind in paralel evolutia figurilor artistice cu tema evolutiei naturii, o paralela care se sustine prin valoarea artistica a acestui interesant film, Odiseea spatiala 2001. Prima parte a filmului isi propune sa descrie antropogeneza, prin imagini dense si evocatoare. Aici,teorii celebre, etologice, evolutioniste, se imbina cu elemente stiintifico-fantastice. Peisajul este dezolant si straniu. Protohominizii, oamenii-maimuta, sunt aratati convietuind pasnic cu niste fapturi ciudate, tapirii. Hrana lor e vegetariana. Se cearta intre ei, se ameninta, se intimideaza reciproc, dar nu trec la atacuri fizice propriu-zise. Recunoastemin acest punct teoria lui Lorenz despre rolul primordial ADAPTATIV al agresivitatii, ca si ipoteza despre alimentatia initial vegetariana a omuluipreistoric, ipoteza lansata de antropologia clasica si preluata de etologi ca D.Morris. Secventa nucleara a filmului o reprezinta scena in care apare uriasa placa neagra, paralelipipedica, un monolit perfect neted, inaltindu-se spre cer. Un individ din ceata ,Alfa, atinge aceasta stranie constructie. Din acelmoment, comportamentul omului-maimuta se schimba. Muzica stranie, disonanta creeaza un fond perfect de mediatizare sonora a acestei schimbari. In mina lui Alfa, femurul pe care-l apuca strins in mina devine acum o arma. EL INCEPE SA IZBEASCA CU OSUL, FOLOSIT CA O MACIUCA, IN SCHELETELE TAPIRILOR DIN JURUL SAU. 


Expresia fetei alterneaza intre o fizionomie sumbra, ginditoare si expresii feroce, marcate de rictusul violentei triumfatoare. Unde-i gindire, e si negatie...O ALTA SECVENTA IL  ARATA PE ALFA RUPIND CU DINTII DINTR-O HALCA DE CARNE PE CARE O TINE IN MINA. Din culegatori vegetarieni, protohominizii au devenit vinatori carnivori. O isterie agresiva, hohotitoare si dementa agita ceata lor. Din ADAPTATIVA, agresivitatea a devenit DISTRUCTIVA. CAIN L-A UCIS PE ABEL. Pe o colina, sus, Alfa isi striga triumful. Scena e magnifica. El arunca in aer femurul care se inalta sus, tot mai sus, profilindu-se pe cer, rotindu-se, pina ce in locul sau,in cadru, apare o nava spatiale lunga, gratioasa care pluteste intr-un balet cosmic pe un fundal de stele in acordurile Dunarii albastre.  


Aceasta succesiune de imagini simbolice, s-a spus, nu poate fi redata de nici o descriere literara, ii este proprie, prin sumbra si dinamica putere evocatoare, artei filmului. Dan Stoica subliniaza bine acest fapt, vorbind de stilul detasat, neimplicat al lui Kubrick, cu vocatia sa de documentarist, un stil pe care numai cinematografia - arta a implicarii subliminale imediate si percutante -il poate realiza la acest nivel de transmitere a mesajului. Mesajul monlituluii, desi foarte ambiguu, vine, intelegem, din directia unei supercivilizatii cosmice situate dincolo de Jupiter, o civilizatie ce pare sa-si traiasca ultimele clipe. Ghicim aici si o transfigurare artistica a teoriei  paleontologului american Henry Osborne, referindu-se la o tendinta latenta, pre-determinata, aflata in plasma germinativa. Expresia The Dawn of the Man vine, de altfel, de la Osborne. Legatura dintre violenta, tehnica si evolutie mi se pare o cheie de lectura esentiala a acestui film.


Imediat termin aici,apoi... discutii. Pregatiti-va.


Limitele tehnicii, dupa Jaspers.   
1. Tehnica este un mijloc si ca atare necesita o directionare a sa.  In Paradis, spune Jaspers, tehnica nu si-ar avea rostul. Ea serveste eliberarii omuluide nevoi. Inventia tehnica isi dobindeste valoarea in functie de caracterul UTILITAR.  
 2.Tehnica se limiteaza la mecanism, la abiotic, la universal. Tehnica, spune Jaspers, tine in mina sa numai ceea ce poate fi conceput in mod mecanic. Ea isi transforma obiectul in mecanism , si in felul acesta, in aparat, in masina. Avind in vedere succesele neasteptat de mari ale acestor posibilitati mecanice, totul pare posibildin punct de vedere tehnic. S-a ivit astfel oatitudine fundamentala de asteptare amagitoare, conform careia tehnica ar putea face orice. O asemenea absolutizare a tehnicii nesocoteste insa realitatea, care pretutindeni presupune mai mult decit tehnica pur si simplu, chiar daca in orice activitate umana tehnica figureaza ca o premisa, mecanismulconstituind doar scheletul pe care se cladeste actiunea umana. Comportamentul fata de natura - ingrijirea si cultivarea ei  -,comportamentul fata de om-educatia si comunicarea inter-umana, crearea de opere spirituale , si chiar activitatea legata de inventii nu se conformeaza unor reguli ale tehnicii. Este iluzorie speranta de a realiza prin tehnica ceea ce poate fi creat numai de catre spiritul viu. O alta limita a tehnicii este restringerea ei la abiotic. Negatia determina tehnica. Intelectul, afirma Jaspers, care domina actul tehnic, este adaptat numai abioticului, mecaniculuiin celmailarg sens al cuvintului. De aceea tehnica se poate ocupa de fenomenul viu numai tratindu-l ca pe ceva lipsit de viata; astfel se prezinta lucrurile in agrochimie, in tratamentele moderne cu hormoni, vitamine, de ex. pentru cresterea maxima a productiei de lapte etc.    
3. Tehnica este intotdeauna dependenta de substante si forte care sunt limitate. Odiseea Spatiala 2001, cum spuneam, are in miezul ei o tema cu forta nucleara- legatura dintre violenta, tehnica si evolutie. De aici, se poate porni in orice directie a meditatiei, In directia teologiei, Dan Stoica a extins miza acestei meditatii la semnificatia raportului dintre Dumnezeul Vechiului si cel al Noului Testament. Aici pun punct, cu satisfactia ca m-am tinut de cuvint. La Multi Ani, d-le scriitor Dan Stoica.