In jurul unei mese din cafe bar se discuta incetisor. Cu multe momente
de tacere in care nimeni nu gaseste o iesire, urmate de entuziasm
euristic (care in general nu tine mult, de cele mai multe ori fiind
vorba, evident, de o greseala). Pe masa un haos de cesti de cafea,
hirtii mizgalite (unele mototolite, altele inca "hot"), creioane si
sandwich-uri partial terminate. Nu e nici o graba. Uneori aceeasi idee,
chiar si vadita anterior ca fiind gesita, reapare, dar nimeni nu protesteaza.
In jurul mesei prieteni din Bulgaria, Turcia, Romania, SUA, Bangladesh,
China, Iordania, Brazilia, Mexic... Tirziu, dupa ore si ore, echipa se
sparge si lumea purcede spre iesire impartita in grupuri mai mici in
care expresia "si totusi...." se aude frecvent...
Matematica transcende
frontierele si diferentele dintre oameni si este, alaturi de muzica, un
alt limbaj universal.
“Dogs are our link to paradise. They don't know evil or jealousy or discontent. To sit with a dog on a hillside on a glorious afternoon is to be back in Eden, where doing nothing was not boring ― it was peace.” (Milan Kundera)
