July 4, 2015

Germania protestează împotriva canicidului din România printr-o scrisoare-petiție adresata președintelui Klaus Iohannis!

Germania protestează împotriva canicidului din România printr-o scrisoare-petiție adresata președintelui Klaus Iohannis!

-- VIA MDPA Miscarea Dreptate pentru Animale

Scrisoarea-petiție poate fi găsită și semnată aici: http://www.peta.de/HundeRumaenien#.VZZ57TGsXas Traducerea în limba română:

În fiecare an în România sunt capturaţi şi omorâţi mii de câini fără stăpân mai ales de pe străzile oraşelor. Există înregistrări video care documentează cruzimea acestor practici de omorâre cu aprobarea statului. PETA cere încetarea imediată a omorârii de câini şi introducerea unui program de castrări pe scară largă.





Germania protestează împotriva canicidului din România printr-o scrisoare-petiție adresata președintelui Klaus Iohannis!Scrisoarea-petiție poate fi găsită și semnată aici: http://www.peta.de/HundeRumaenien#.VZZ57TGsXas Traducerea în limba română:În fiecare an în România sunt capturaţi şi omorâţi mii de câini fără stăpân mai ales de pe străzile oraşelor. Există înregistrări video care documentează cruzimea acestor practici de omorâre cu aprobarea statului. PETA cere încetarea imediată a omorârii de câini şi introducerea unui program de castrări pe scară largă.Istoric şi contextDin cele 20 milioane de locuitori ai ţarii, mulţi trăiesc în continuare la limita sărăciei. Animalele o duc şi mai greu, şi mai ales aşa-zişii maidanezi au parte zi de zi de spaimă şi chinuri. De la promulgarea în septembrie 2013 a „legii omorârii“, din uciderea câinilor se câştigă bani mulţi prin primele promise.Legea „eutanasierii“ (OUG 155/2001 modificată prin Legea 258/2013) prevede printre altele că toţi câinii fără stăpân trebuie prinşi, duşi în adăposturile de stat unde pot fi „eutanasiaţi” dacă nu sunt revendicaţi sau adoptaţi în termen de 14 zile. Pentru fiecare câine prins se plăteşte o bonificaţie de până la 50 euro. Alţi bani ai contribuabililor sunt dirijaţi către administraţia şi veterinarii adăposturilor de stat, către cheltuieli cu cazarea, hrana şi îngrijirea medicală a câinilor în adăposturi de stat (până la 250 euro per câine), către medici care eutanasiază şi în ultimă instanţă către cei care se ocupă de „debarasarea” cadavrelor animalelor – o imensă afacere.Astfel a luat naştere şi s-a consolidat în România o crudă industrie de „catch & kill” [prinde & ucide], care ia locul tuturor eforturilor pentru implementarea unei soluţii umane şi durabile. Programele tip „Neuter & Release” [castrare & eliberare (reteritorializare)] promovate de activiştii pentru protecţia animalelor asigură reducerea durabilă a populaţiei de câini, lucru demonstrat de programele similare implementate în alte state membre UE. Costurile pentru castrare, vaccinare antirabică, microcipare şi înregistrare ating cel mult 50 de euro per animal.Dintr-un comunicat de presă [1] desprindem că de la intrarea în vigoare a legii numai in București au fost prinşi peste 50.000 câini comunitari, dintre care 30.000 au fost eutanasiaţi. Câţi câini au exista şi mai trăiesc efectiv pe străzile Bucureştiului, câţi au fost efectiv prinşi şi omorâţi, şi în ce mod – nu ştie nimeni. Recensămintele populaţiilor de câini comunitari prevăzute de lege nu au avut loc niciodată. La fel a fost neglijată şi „monitorizarea” în adăposturile de stat.Uciderile continuă în ciudă succesului în instanţăÎn lunile iunie şi iulie 2014 curţile de apel din Bucureşti şi Braşov au hotărât, că normele de aplicare ale legii sunt ilegale interzicând aplicarea lor în întreaga ţară. La parchetele şi instanţele din România au fost depuse sute de plângeri penale, un proces se află pe rolul Curţii Europene de Justiţie şi sute de mii de oameni din toată lumea au protest prin scrisori, petiţii şi demonstraţii. Cu toate acestea capturarea, chinuirea şi uciderea câinilor continuă, pentru că nici până acum legea nu a fost modificată.Şi se poate şi mai rău: între timp oamenii care vor să apare animalele trebuie să plătească de multe ori scump pentru curajul lor civic. „Deranjarea, perturbarea” şi „documentarea” acţiunilor de prindere sunt interzise în Bucureşti şi pedepsite cu amenzi de până la 250 euro. Hrănirea câinilor comunitari urmează a fi interzisă încă în acest an şi pedepsită cu amenzi de până la 450 euro. Activiştilor pentru protecţia animalelor care denunţă condiţiile din adăposturile de stat li se refuză accesul şi hrănirea animalelor le este interzisă. Persoanele, grupările şi organizaţiile care iau câini din aceste staţii de ucidere şi îi transmit spre adopţie iubitorilor de animale din străinătate sunt defăimaţi public. Cine doreşte în România să adopte un câine comunitare trebuie să-şi dezvăluie întreaga sferă privată şi să obţină acordul scris al tuturor vecinilor, indiferent câţi sunt aceştia, o sută, două sute. S-a documentat că de atunci rata abandonului de câini este în continuă creştere.Soluţia umană şi verificată pentru animalele fără stăpânDoar implementarea consecventă a unui program de tip „Neuter & Release” [castrare & eliberare (reteritorializare)] poate duce la scăderea durabilă a populaţiei de căini şi pisici fără stăpân. Aceste program se bazează pe principiul reteritorializării in mediul familiar al animalelor după castrare şi îngrijire medicală, şi continuarea îngrijirii lor în teritoriu. Este metoda recomandată şi de Organizaţia mondială a sănătăţii (OMS/WHO) în „Guidelines for Dog Population Management“ (Linii directoare pentru gestionarea populațiilor canine). În plus sunt neapărat necesar măsuri de interzicere strictă a creşterii şi vânzării de câini şi pisici.De ce de multe ori adăposturile nu sunt o soluţiePrincipiul „adăpostului pentru câini” după model vest-european nu poate funcţiona în ţări ca România din cauza ratei foarte de mici de adopţie din aceste ţări. Ca urmare în adăposturi practic nu există pe întreaga durată a vieţii câinilor o înlocuire a efectivului existent de animale, făcând abstracţie de condiţiile catastrofale în care trăiesc animalele în adăposturile sudest-europene. Ar fi de asemenea necesară şi construirea de mii de adăposturi, pentru a caza sutele de mii de căini fără stăpân.Sursa bibliografică:[1] http://mapofhope.de/2015/03/19/bukarest-ist-hundefrei/ (ultima accesare în data de 01. Juni 2015)Mult stimate domnule Preşedinte Iohannis,încă în data de 5 septembrie 2013 aţi calificat ca „barbară” Legea eutanasierii nr. „258/2013” care permite omorârea câinilor comunitari în România fără nicio indicaţie medicală sau socială. Aţi declarat că nu este o măsură adecvată pentru reducerea pe termen lung a populaţiei canine. Totuşi în România sunt prinşi şi ucişi cu cruzime anual mai multe mii de câini.Apelăm la Dumneavoastră în calitate de cel mai înalt reprezentant al ţării:Vă rugăm ca şi în calitate de şef al statului român să luaţi poziţie împotriva „legii eutanasierii”. Faceţi uz de influenţa Dumneavoastră personală şi politică pentru promovarea unei legislaţii noi, umane şi eficiente, în care să se ţină cont de câini, „ca fiinţe simţitoare”, aşa cum sunt definiţi la art. 13 al Tratatului de la Lisabona, conform liniilor directoare OMS şi OIE.Vă rugăm să interveniţi ca fondurile care actualmente sunt dirijate către gestionarea violentă şi uciderea acestor animale, să fie investite în proiecte ce duc cu adevărat la limitarea populației de câini comunitari pe termen mediu şi lung: în programe tip „Neuter & Release” [castrare & eliberare (reteritorializare)] aşa cum sunt deja implementate cu succes în unele oraşe din România, şi în măsuri de educare a oamenilor pentru dezvoltarea unei atitudini responsabile faţă de animale. Interveniţi pentru implementarea unor soluţii win-win în ţara Dumneavoastră, pentru transpunerea in practică a unor concepte benefice pentru oamenii ŞI pentru animalele din România. Aţi devenit preşedinte cu scopul de a combate cu consecvenţă corupţia în ţara Dumneavoastră – vă rugăm aveţi în vedere în activitatea Dumneavoatră şi banii contribuabililor cheltuiţi pentru ucidere cu cruzime a câinilor.Vă rugăm să cereţi şi să dispuneţi:verificarea modului efectiv în care sunt utilizate fondurile puse la dispoziţia administratorilor adăposturilor de stat şi a colaboratorilor lor pentru întreținerea, îngrijirea medicală şi eutanasierea profesională a câinilor;controlarea personalului veterinar din adăposturile de stat, pentru a verifica modul în care au loc eutanasierile; realizarea efectivă a „monitorizării” prevăzute de lege şi accesul nelimitat în adăposturile de stat al populaţiei şi al activiştilor pentru protecţia animalelor, cu posibilitatea de a documenta starea din adăposturi, aşa cum este deja prevăzut in lege;eliminarea amenzilor date celor angajaţi în lupta împotriva acţiunilor pline de cruzime şi ilegale ale hingherilor.Multe dintre cruzimile comise împotriva câinilor şi oamenilor au loc în public. De multe ori sunt traumatizaţi copii care devin martori involuntari ai acestor acţiuni. Vă rugăm angajaţi-vă pentru soarta animalelor! Pentru binele animalelor, al oamenilor şi al imaginii ţării Dumneavoastră în Uniune Europeană.
Posted by MDPA Miscarea Dreptate pentru Animale on Friday, July 3, 2015


Istoric şi context


Din cele 20 milioane de locuitori ai ţarii, mulţi trăiesc în continuare la limita sărăciei. Animalele o duc şi mai greu, şi mai ales aşa-zişii maidanezi au parte zi de zi de spaimă şi chinuri. De la promulgarea în septembrie 2013 a „legii omorârii“, din uciderea câinilor se câştigă bani mulţi prin primele promise.
 

Legea „eutanasierii“ (OUG 155/2001 modificată prin Legea 258/2013) prevede printre altele că toţi câinii fără stăpân trebuie prinşi, duşi în adăposturile de stat unde pot fi „eutanasiaţi” dacă nu sunt revendicaţi sau adoptaţi în termen de 14 zile. Pentru fiecare câine prins se plăteşte o bonificaţie de până la 50 euro. Alţi bani ai contribuabililor sunt dirijaţi către administraţia şi veterinarii adăposturilor de stat, către cheltuieli cu cazarea, hrana şi îngrijirea medicală a câinilor în adăposturi de stat (până la 250 euro per câine), către medici care eutanasiază şi în ultimă instanţă către cei care se ocupă de „debarasarea” cadavrelor animalelor – o imensă afacere.

Astfel a luat naştere şi s-a consolidat în România o crudă industrie de „catch & kill” [prinde & ucide], care ia locul tuturor eforturilor pentru implementarea unei soluţii umane şi durabile. Programele tip „Neuter & Release” [castrare & eliberare (reteritorializare)] promovate de activiştii pentru protecţia animalelor asigură reducerea durabilă a populaţiei de câini, lucru demonstrat de programele similare implementate în alte state membre UE. Costurile pentru castrare, vaccinare antirabică, microcipare şi înregistrare ating cel mult 50 de euro per animal.

Dintr-un comunicat de presă [1] desprindem că de la intrarea în vigoare a legii numai in București au fost prinşi peste 50.000 câini comunitari, dintre care 30.000 au fost eutanasiaţi. Câţi câini au exista şi mai trăiesc efectiv pe străzile Bucureştiului, câţi au fost efectiv prinşi şi omorâţi, şi în ce mod – nu ştie nimeni. Recensămintele populaţiilor de câini comunitari prevăzute de lege nu au avut loc niciodată. La fel a fost neglijată şi „monitorizarea” în adăposturile de stat.


Uciderile continuă în ciudă succesului în instanţă


În lunile iunie şi iulie 2014 curţile de apel din Bucureşti şi Braşov au hotărât, că normele de aplicare ale legii sunt ilegale interzicând aplicarea lor în întreaga ţară. La parchetele şi instanţele din România au fost depuse sute de plângeri penale, un proces se află pe rolul Curţii Europene de Justiţie şi sute de mii de oameni din toată lumea au protest prin scrisori, petiţii şi demonstraţii. Cu toate acestea capturarea, chinuirea şi uciderea câinilor continuă, pentru că nici până acum legea nu a fost modificată.
Şi se poate şi mai rău: între timp oamenii care vor să apare animalele trebuie să plătească de multe ori scump pentru curajul lor civic. „Deranjarea, perturbarea” şi „documentarea” acţiunilor de prindere sunt interzise în Bucureşti şi pedepsite cu amenzi de până la 250 euro. Hrănirea câinilor comunitari urmează a fi interzisă încă în acest an şi pedepsită cu amenzi de până la 450 euro. Activiştilor pentru protecţia animalelor care denunţă condiţiile din adăposturile de stat li se refuză accesul şi hrănirea animalelor le este interzisă. Persoanele, grupările şi organizaţiile care iau câini din aceste staţii de ucidere şi îi transmit spre adopţie iubitorilor de animale din străinătate sunt defăimaţi public. Cine doreşte în România să adopte un câine comunitare trebuie să-şi dezvăluie întreaga sferă privată şi să obţină acordul scris al tuturor vecinilor, indiferent câţi sunt aceştia, o sută, două sute. S-a documentat că de atunci rata abandonului de câini este în continuă creştere.
 


Soluţia umană şi verificată pentru animalele fără stăpân
 

Doar implementarea consecventă a unui program de tip „Neuter & Release” [castrare & eliberare (reteritorializare)] poate duce la scăderea durabilă a populaţiei de căini şi pisici fără stăpân. Aceste program se bazează pe principiul reteritorializării in mediul familiar al animalelor după castrare şi îngrijire medicală, şi continuarea îngrijirii lor în teritoriu. Este metoda recomandată şi de Organizaţia mondială a sănătăţii (OMS/WHO) în „Guidelines for Dog Population Management“ (Linii directoare pentru gestionarea populațiilor canine). În plus sunt neapărat necesar măsuri de interzicere strictă a creşterii şi vânzării de câini şi pisici.
 

De ce de multe ori adăposturile nu sunt o soluţie
 

Principiul „adăpostului pentru câini” după model vest-european nu poate funcţiona în ţări ca România din cauza ratei foarte de mici de adopţie din aceste ţări. Ca urmare în adăposturi practic nu există pe întreaga durată a vieţii câinilor o înlocuire a efectivului existent de animale, făcând abstracţie de condiţiile catastrofale în care trăiesc animalele în adăposturile sudest-europene. Ar fi de asemenea necesară şi construirea de mii de adăposturi, pentru a caza sutele de mii de căini fără stăpân.
 

Sursa bibliografică:
[1] http://mapofhope.de/2015/03/19/bukarest-ist-hundefrei/ (ultima accesare în data de 01. Juni 2015)


Mult stimate domnule Preşedinte Iohannis,
 

încă în data de 5 septembrie 2013 aţi calificat ca „barbară” Legea eutanasierii nr. „258/2013” care permite omorârea câinilor comunitari în România fără nicio indicaţie medicală sau socială. Aţi declarat că nu este o măsură adecvată pentru reducerea pe termen lung a populaţiei canine. Totuşi în România sunt prinşi şi ucişi cu cruzime anual mai multe mii de câini.
Apelăm la Dumneavoastră în calitate de cel mai înalt reprezentant al ţării:
Vă rugăm ca şi în calitate de şef al statului român să luaţi poziţie împotriva „legii eutanasierii”. Faceţi uz de influenţa Dumneavoastră personală şi politică pentru promovarea unei legislaţii noi, umane şi eficiente, în care să se ţină cont de câini, „ca fiinţe simţitoare”, aşa cum sunt definiţi la art. 13 al Tratatului de la Lisabona, conform liniilor directoare OMS şi OIE.
Vă rugăm să interveniţi ca fondurile care actualmente sunt dirijate către gestionarea violentă şi uciderea acestor animale, să fie investite în proiecte ce duc cu adevărat la limitarea populației de câini comunitari pe termen mediu şi lung: în programe tip „Neuter & Release” [castrare & eliberare (reteritorializare)] aşa cum sunt deja implementate cu succes în unele oraşe din România, şi în măsuri de educare a oamenilor pentru dezvoltarea unei atitudini responsabile faţă de animale. Interveniţi pentru implementarea unor soluţii win-win în ţara Dumneavoastră, pentru transpunerea in practică a unor concepte benefice pentru oamenii ŞI pentru animalele din România.
Aţi devenit preşedinte cu scopul de a combate cu consecvenţă corupţia în ţara Dumneavoastră – vă rugăm aveţi în vedere în activitatea Dumneavoatră şi banii contribuabililor cheltuiţi pentru ucidere cu cruzime a câinilor.
Vă rugăm să cereţi şi să dispuneţi:
verificarea modului efectiv în care sunt utilizate fondurile puse la dispoziţia administratorilor adăposturilor de stat şi a colaboratorilor lor pentru întreținerea, îngrijirea medicală şi eutanasierea profesională a câinilor;
controlarea personalului veterinar din adăposturile de stat, pentru a verifica modul în care au loc eutanasierile;
realizarea efectivă a „monitorizării” prevăzute de lege şi accesul nelimitat în adăposturile de stat al populaţiei şi al activiştilor pentru protecţia animalelor, cu posibilitatea de a documenta starea din adăposturi, aşa cum este deja prevăzut in lege;
eliminarea amenzilor date celor angajaţi în lupta împotriva acţiunilor pline de cruzime şi ilegale ale hingherilor.
Multe dintre cruzimile comise împotriva câinilor şi oamenilor au loc în public. De multe ori sunt traumatizaţi copii care devin martori involuntari ai acestor acţiuni. Vă rugăm angajaţi-vă pentru soarta animalelor! Pentru binele animalelor, al oamenilor şi al imaginii ţării Dumneavoastră în Uniune Europeană.