November 27, 2015

MDPA Miscarea Dreptate pentru Animale: Moartea câinilor, o afacere bănoasă în România - Cazul Valentin Istrate

Moartea câinilor, o afacere bănoasă în România
Cazul Valentin Istrate


Sursa -  MDPA Miscarea Dreptate pentru Animale
Veterinarul Istrate este cunoscut în lumea animaliștilor pentru „salvările” masive de câini condamnați la moarte în lagărele statului. „Salvările” în urma cărora câinii sfârșesc însă în cele mai crunte chinuri, mâncându-se între ei în țarcuri supraaglomerate în care sunt ticsiți la grămadă, femele în călduri cu masculi nesterilizați, de boli sau de foame, sunt recompensate cu sume considerabile. Potrivit unei asociații din Germania, pentru 50 de câini scoși de la Mangalia (din care 5 „s-au pierdut” numai pe drum) și încă vreo 250 din ecarisajul Bragadiru (în preajma scandalului Dogtown), Istrate a primit până în prezent 40.000 de euro.
Problema este însă că acești câini sunt chinuiți în continuare de boli, de lipsa hrănii de calitate și a unui spațiu decent în țarcurile din adăpostul de la Barcea. Pentru a-i trata, veterinarul ar solicita în continuare 100 de euro/câine, potrivit acelorași surse.
Dar de ce sunt condiționate aceste „salvări” de implicarea lui Istrate? Ambițios, fostul vânzător de castraveți devenit ulterior medic al fermei Tnuva (ale cărei vaci le-a cumpărat în 2012 cu un discount de 80%), „doctorul” Istrate a reușit să semneze, prin cele trei firme pe care le deține, mai multe contracte cu ecarisajele de stat. Istrate Valentin Emanuel prestează prin firma sa Mag Med Vet „servicii veterinare complete” atât la ecarisajul din Mangalia, cât și la București (ecarisaj Bragadiru), unde anul acesta a reînnoit contractul cu ASPA contra sumei de 1.006,200.00 lei – aprox. 226.000 de euro. Amintim că pentru intrarea în adăpost ASPA plătește firmelor private 10 lei/câine, pentru identificare – 30 lei și pentru eutanasiere – 80 de lei.
La solicitarea voluntarilor MDPA, poliția a constatat în fișele de caz întocmite mai multe situații în care câinii au fost primiți în ecarisaje, deși nu se afla medic veterinar în adăpost. Identificarea este și ea plătită degeaba, pentru că nici un stăpân de câine microcipat ridicat de ASPA nu a fost căutat pentru a-i fi înapoiat câinele. Cât despre „eutanasiere”, pe lângă activiștii și voluntarii care au oprit camionul cu cadavre de la Bragadiru în vederea prelevării de probe de către criminaliști, care au simțit mirosul puternic de sânge, mai sunt și deținuții care au făcut plângere la conducerea penitenciarului că nu mai vor să ambaleze în saci cadavrele pline de sânge ale câinilor. Adică animalele sunt omorâte prin metode brutale, chinuitoare, mult mai puțin costisitoare decât substanța T61 prevăzută de lege (care nu provoacă hemoragie) și plătită oricum de ASPA firmelor contractate.
Un voluntar implicat în salvarea câinilor de la Mangalia mărturisește că aceștia nici măcar nu au fost sterilizați la ieșirea din adăpost, așa cum prevede legea. Istrate a pretins unei asociații din Germania suma de 30 euro/câine pentru sterilizare, DUPĂ scoaterea din ecarisaj. Din păcate, explicația aceluiași „doctor” cu privire la câinii care s-au mâncat la propriu între ei a fost că erau nesterilizați și țarcurile supraaglomerate.
Cum au ieșit nesterilizați câinii din adăpostul unde lucrează Istrate și unde este plătit din bani publici să sterilizeze câinii? O posibilă explicație pentru neregulile trecute cu vederea de conducerea unităților cu care are contract Istrate: „doctorul” le întoarce serviciile, acoperind la rândul lui neregulile din ecarisaje. Astfel, atunci când ASPA ridică ilegal câini – fie pui, fie câini aflați pe proprietăți private – Istrate îi „adoptă” imediat prin ONG-ul său denumit ASPA – Ivets. Astfel, urma câinilor se pierde în RECS, unde ei nu mai figurează ca fiind ridicați de ASPA. Convenabilă este și denumirea, bineînțeles, menită să creeze confuzie.
Pentru toate aceste nereguli și pentru moartea inutilă și în chinuri a câinilor este vinovată, din punctul nostru de vedere, corupția din consiliile locale. Serviciile de ecarisaj lucrează într-o totală lipsă de transparență în cheltuirea banului public, ceea ce duce la plata unor sume uriașe pentru servicii fictive și la suferința câinilor.
Însă în cazul particular al „doctorului” Istrate nu putem să nu ne întrebăm până unde poate merge lăcomia. Contractele de sute de mii de euro cu statul nu sunt suficiente? De ce trebuie să prelungească suferința câinilor, să le răpească șansa unei adopții reale prin aceste „salvări” mai crunte decât moartea?