August 30, 2015

Blues in B Flat (1954) - ART TATUM

Arthur "Art" Tatum, Jr. was an American jazz pianist. Tatum is widely acknowledged as one of the greatest jazz pianists of all time, and was a major influence on later generations of jazz pianists. He was hailed for the technical proficiency of his performances, which set a new standard for jazz piano virtuosity. Critic Scott Yanow wrote, "Tatum's quick reflexes and boundless imagination kept his improvisations filled with fresh (and sometimes futuristic) ideas that put him way ahead of his contemporaries." For a musician of such stature, there is little published information available about Tatum's life. Only one full-length biography has been published, Too Marvelous for Words, by James Lester. Lester interviewed many of Tatum's contemporaries for the book and drew from many articles published about him. (cf. Wikipedia - Art Tatum)

Jeff Beck, Tal Wilkenfeld, Buddy Guy - Let Me Love You, Madison Square Garden 2009

Peter Green's Fleetwood Mac - ''Worried Dream''

Psychology - the 36 percent replication problem

"Despite this careful planning, less than half of the replication studies reproduced the original results. While 97 percent of the original studies produced results with a “statistically significant” p-value of 0.05 or less, only 36 percent of the replication studies did the same." (cf. "Psychology Is Starting To Deal With Its Replication Problem", Christie Aschwanden in FiveThirtyEight - August 27, 2015)

August 25, 2015

A dogs last will and testament ...

A dogs last will and testament ...
Before humans die, they write their last will and testament, giving their home and all they have to those they leave behind. If, with my paws, I could do the same, this is what I’d ask…
To a poor and lonely stray, I’d give my happy home; my bowl and cozy bed, soft pillow and all my toys; the lap, which I loved so much; the hand that stroked my fur; and the sweet voice that spoke my name.
I’d will to the sad, scared, shelter dog the place I had in my human’s loving heart, of which there seemed no bounds.
So, when I die, please do not say, “I will never have a pet again, for the loss and the pain is more than I can stand.”
Instead, go find an unloved dog, one whose life has held no joy or hope, and give my place to him.
This is the only thing I can give…
The love I left behind.
– Author Unknown
- via The Good Vet and Pet Guide

August 24, 2015

All Blues... Miles Davis - o fotografie iconica

All Blues... Miles Davis. 
Image Source


"Alex: Off the Chain" - recunostinta unui caine eliberat. VIDEO, impresionant!



"Alex is a great, and all too common, example of what can happen when a dog lives its life chained to a fence" - via bzt.ro

Happiest dog ever - Duke, chained to die gets the rescue of a lifetime (zeil.gr)

JUDO: 10th Dan Mifune works on his throw defense against several high level students (VIDEO)



10th Dan Mifune works on his throw defense against several high level students.
Posted by MixedMartialArts.com on Friday, March 27, 2015

August 12, 2015

Death and new linguistic fields - Wittgenstein

“If, for example, you were to think more deeply about death, then it would be truly strange if, in doing so, you did not encounter new images, new linguistic fields.” 
― Ludwig Wittgenstein

Un epitaf pentru Wittgenstein - perpetuu adincit in ginduri

“The primary question about life after death is not whether it is a fact, but even if it is, what problems that really solves.” 
― Ludwig Wittgenstein

August 11, 2015

Ziua Internationala a Leului - International Day of the Lion - August 10

Astazi se sarbatoreste Ziua Internationala a Leului. Va rugam semnati petitia impotriva vanatorii la tarc! Today we celebrate t// he International Day of the Lion. Please, sign the petition against Canned Hunting! // Source - Vier Pfoten Romania


Legende ale blues-ului - Paul Butterfield Blues band: "Our love is Drifting"

Blues‬ pur, magnific!

Legende ale blues-ului - Paul Butterfield Blues band: "Mystery Train", from the album The Paul Butterfield Blues Band (1965)

Mystery Train -- from the album The Paul Butterfield Blues Band (1965) // Paul Butterfield, ‪Mike Bloomfield‬, ‪‎Elvin Bishop‬, ‪Jerome Arnold‬, ‪Sam Lay‬, ‪Mark Naftalin‬. Produced by Paul A. Rothchild w/ the assistance of Mark Abramson

August 6, 2015

Carmen Elena Caragiu - Cum sari de la una la alta? (35) - Corpul = interfață cuantică

Când făpturile nu mai sunt ustensile, devin vizibile. Ai timp pentru ele. Cineva te vede. Te reflecți în el. Puii de găină = jucării. Nu știu când sunt în primejdie, ca omul. Se avântă în gol, siguri pe ei. Alternarea planurilor de către o mână nevăzută, un operator nevăzut. Risipă de fantezie, schimbarea culorii ochilor, a zâmbetului de la o clipă la alta. Nu cazi pe panta cărnii, în abis. Întâi se mișcă efectul, apoi cauza. Valurile numai în ochii noștri sunt mare. Corelativ obiectiv = corelativ non-inert, acordat. În artă, obiectul percepe subiectul! Adevăr = adecvare la conștiință. Frumusețea nu trebuie să facă nimic pentru a se afirma. Simplul fapt că se mișcă e prea mult! „Iată, toate cele vechi s-au făcut noi”. Ce-ai văzut? Ce-ai auzit? A percepe contextul macroscopic = a percepe direct semnificația. „Înfașc de ceafă luna, dacă mă-nalț pe vârfuri”. Luna-i sus, dar nu-i „departe”. Linia tristă a gâtului tău e o suliță ruptă. Lumina agățată de ochii mei e singură ca o blană de sconcs cu mireasmă de mentă. Ca să iasă din nou strălucitor la suprafață, simbolul trebuie din când în când cufundat în apele negației. „Vin cu un sânge nou ca o cofă de zmeură dulce. / Și mă mir. Mă caut. Totul e-al meu și nu e./ Fruntea mea atârnase vânătă, grea ca o gutuie, / și mă rugase încet să se culce”. Amintiri ale prezenței. Trecutul e revăzut în altă lumină. Vezi cum a fost. Arta = realitate pe măsura cuvântului. Unghiul vederii e mișcat ca o aripă. „Mâna pe sine însăși se ține, și fără durere”. Legea altruismului ne ține în trup, căci nu ne putem salva singuri. Însămânțăm materia cu prezența noastră. Pui ocrotiți, neputincioși. O au pe mama. Îi ajutăm să crească mari, să treacă hopurile, semănăm în inconștientul lor speranță. Sunt două vieți: într-una trăim pentru a muri, în cealaltă e ca și când ne-am fi căpătat definitiv trupul slavei. Amintirea reface frumusețea. Detalii subliminale = care nu contează pentru privirea orientată cu scop. Îndrăgostindu-te vei vedea. Lucrarea altruismului e neîntreruptă. Corpul = interfață cuantică. Ce vezi din tine = surpriză! Sunetul vine numai cu fața. Subiectul mișcă obiectul, îl răscolește. Parfumul estetic integrează negativul. Joci ca o actriță cu mai multe chipuri. Schimbarea subiectului în loc de perfecționarea instrumentului. Natura e umană. În fiecare obiect trăiește o exaltare personală. 

Carmen Caragiu (1965-2015)
Consciousness field 35

Carmen Elena Caragiu - Cum sari de la una la alta? (26) - Arta = geniu materializator, nu materialist

Fraze încrustate în minte prin repetare. Arta = geniu materializator, nu materialist. Agape = ori îi iubești pe toți, ori pe niciunul! Noi trăim în lumea adevărului referențial, la care nu participăm, încât cel puțin o latură din noi (afectivă, primitoare) nu participă, refuză participarea. Durere. Cerc vicios. Mintea, în locul Judecății, să aibă îngenuncherea și închinăciunea. Să se lase mișcată. A cânta pătimirile lui Iisus. Oamenii vorbesc cu cerul în șoaptă. Fiecare ființă are ceva frumos în ea. Ceilalți trăiesc în noi. Simplitate de cristal. Moartea percepută. A cădea lent. „Somnul” de Brâncuși. Melos. Euharistie. Literatură de participare la Cuvânt. Nu întuneca cu depresia ta bucuria celulelor. Nu le induce moartea, greața, faptul că „tot mor”, că nu se schimbă nimic. Celulele știu că sunt ajutate. Depresia antrenează mari nenorociri, investește libidoul în spinarea (cârca) altora, îi trage în jos. Depresia nu e o stare ce mă vizează numai pe mine, ci un angrenaj cosmic, se răsfrânge universal. Decojire. Sâmburele iese. Intuiția complexului. Sus fruntea! Umor duios. Priveliștile se succed pe geamul trenului, în stânga ochiului. Ești cu ochii deschiși și nu vezi, nu auzi. Inima nu se opune simțurilor, ea este „întregul”. Sinergia.

Carmen Elena Caragiu (1965-2015)
Consciousness field 26

EPIC: View of Moon Transiting the Earth - NASA Video

August 3, 2015

Carmen Elena Caragiu - Cum sari de la una la alta? (38) - Marginile universului sunt atât de aproape una de alta!

Gol = uniformitate, atomizare, fotofobie. Conștiința percepe sensibilul: la capătul durerii e un câștig. Aspirație infinită. Nu te întuneci. Arta = subiect zerologic. Scapă inducției. Vedere = chiar vederea întunericului, nu-i nevoie să vezi „ceva”, lumina. Imaginarul o ia de la capăt. El nu-și consumă obiectul. Între cântăreț și banca pe care stă nu există opoziție (om-lucru). Marginile universului sunt atât de aproape una de alta! Eminescu. Floare de cireș. Revenirea la realitate: impresia prezenței revine. Îți speli ochii în noapte. Întunericul nu se vede când cântă muzica în întuneric. Sinestezie. Ne căutăm acolo unde nu suntem. Poeții schimbă sensul cuvintelor tocite, reanimă cuvintele. Orice existență este o existență orientată, întoarsă în SENS unic, aparițională. Chipul, trupul nu constituie un instrument al impersonalului ce ajunge să vadă, ci esența personală, caldă, afectivă a lumii. Trupul este umbra deasă a sufletului. Cerul se răstoarnă ca un copil ciufulit. Cer = coajă de ou. Acolo unde nu-i „durere”, ci plăcere estetică, faptul că cerul se răstoarnă nu conduce la moarte, ci la căderea pălăriei. Libertate are numai indisociabilul, spumosul, postludiul. În imaginație, imaginile apar holistic nu prin efortul de a reține forma, de a te distanța și a deschide ochii. Producția inconștientă nu se însoțește de travaliu muscular, de ideomotricitate, pentru că nu cunoaște reversul acumulativ. Unde nu-i efort, e imagine, lumină, libido. Arta nu te lasă nici un moment suspendat în gol. Oricum ai decupa, partea reflectă întregul. Opera deschisă. Prealabila inocență. Sensul inocenței: ciugulești din zbor simbolul. Ce mizerabilă e boala! Boală vs. umanizarea suferinței. A trăi în început. Un cuvânt, disecat, nu mai înseamnă nimic, nu mai este nimic. La fel ca un trup care, după autopsie, este mai puțin decât un cadavru. Îmbătrânire = ceață, tremurare a imaginii. Imaginarul și realul se amestecă. Lumea era cât o nucă, iar noi nu știam de nimic. Se-apropie cerul de pământ. Unde e mândria de-a înțelege totul prin rațiune nu se mai simte taina, pentru că s-a ivit patima mândriei, care mărginește totul pe măsura omului. Ritmul te poartă. Muzica ne obligă să mergem. Arta este dedesubt, izvorând din adânc, nu este deasupra (dominatoare, directivă). În artă dispar încordările tranzitive, excitația de suprafață, munca. Limbajul poetic nu face eforturi în planul tranzitivității. Cuprinde orașele, destramă complexele. Contemplație: nu simțim durere. Celălalt e raiul.

Carmen Elena Caragiu (1965-2015) 
Consciousness field 38