December 28, 2009

Toate-n lume au săltat... Un frumos colind.


Din Raiul cel luminos
A plecat astăzi Hristos
Înconjurat pe îngeraşi
Ca să-şi cate lăcaş

Soare, lună, mii de stele,
Strălucesc mai cu putere
Toate-n lume au săltat
De Domnul când au aflat.

Numai omul păcătos
Le-a făcut toate pe dos
El uşa a încuiat,
Sălaş Domnului n-a dat.

Iara noi astăzi venim,
Oameni buni, să vă vestim
Că astăzi ni s-a născut
Domnul nost' pe-acest pământ.

Garments of skin and "the known universe"

An Orthodox Christian might try to look at the following movie (a sort of animation-as-a-poem intending to be a sketchy summary of the current state of scientific knowledge in the area of physical cosmology) in the light of Fr. Ghelasie Gheorghe's views on the distinction between the "Big Bang of the Creation" and the "Big Bang of the fall". That is, one may see it as a glimpse of the (phyiscal aspects of) garments of skin (or maybe garments of skin mode) clothing the post-lapsarian cosmos. It's the Incarnation of Christ that gives humanity the possibility to see/go beyond (as in "forward/eschatological") the garments through theosis. People keep asking "what was before the Big Bang" (although the term "beyond" seems to be the correct one). In a sense, Fr. Ghelasie's views provide a surprising answer: humanity - albeit in a pre-lapsarian universe (note that pre-lapsarian does not mean "perfect", nor "platonic").

"Now the Divine Being took upon Himself the seal of humanity, in order for humanity to be decorated by the seal of Divinity." (St. Isaac the Syrian on Nativity).

Christ is Born! Glorify Him!

C. S. Lewis: a Nativity poem

THE NATIVITY
by C. S. Lewis

Among the oxen (like an ox I’m slow)
I see a glory in the stable grow
Which, with the ox’s dullness might at length
Give me an ox’s strength.

Among the asses (stubborn I as they)
I see my Savior where I looked for hay;
So may my beast like folly learn at least
The patience of a beast.

Among the sheep (I like a sheep have strayed)
I watch the manger where my Lord is laid;
Oh that my baaing nature would win thence
Some woolly innocence!

(source)

December 27, 2009

Despre "Catacombe. Aici totul e viu", semnal în revista "Arca"

Florin Caragiu, Catacombe. Aici totul e viu, Ed. „Vinea”, 2008

Cartea lui Florin Caragiu, publicată în urma unui concurs, îşi merită condiţiile grafice deosebite, cu o copertă concepută de artistul Ovidiu Bădescu, cel care a preluat simboluri din catacombele romane. Volumul este expresia unei experienţe spirituale şi mistice, de-construită în subteranele fiinţei. E cartea unui poet ajuns la maturitate (născut la Ploieşti, în 1969, fost olimpic la matematică) care – lucru rar - se apleacă asupra experienţei martirajului din temniţele comuniste şi se inspiră, demn şi sincer, - fără cinismul reactiv al vremurilor în care trăim – din această experienţă. A publicat multe lucrări în care îmbină ştiinţa cu religia. E o viziune metafizică, amplă, ce îl singularizează pe autor în corul ultimei generaţii. Cu un simţ al construcţiei deosebit, poetul explorează spaţii nepământene – catacombele vii ale fiinţei – cu dorinţa irepresibilă de a ieşi la suprafaţă şi de a învinge obstacolele. Elanul mistic temperat şi respiraţia psalmică a discursului îl recomandă pe Florin Caragiu ca pe o speranţă reală a tinerei literaturi.

„Când a creat lumea, Dumnezeu a plâns/ văzând înălţările şi căderile viitoare.// Zilele în care ne lăsăm trupul/ să atârne pradă vulturilor, afară din inimă,// când sufletul îşi trădează singurul ochi veritabil,/ iar viaţa ajunge o casă privită doar din afară.// Dumnezeu are nevoie de o fărâmă din noi/ ca să dea libertăţii asprimea vinului,// El face din rătăciri bucle ce ne întorc dorinţele/ trecute pe lângă ţintă în aerul spart de lumină.” ( singurul ochi )

- sursa

Strugurele, de Pr. Savatie Baştovoi (desen animat)



Translation of the YT video description: "Animation about Christian love, inspired by "Lavsaicon", a book about the lives of the Christian hermits in the 5th century. Design and drawings by Hieromonk Savatie Baştovoi."

December 20, 2009

Versuri de Octavian Soviany, în apropierea marii sărbători a Naşterii Domnului

Un poem de Octavian Soviany, care din cauza vremii potrivnice de ieri nu a putut ajunge la Serile Sinapsa, însă a postat pe blogul personal din versurile pe care urma să le recite, versuri publicate initial in volumul antologic Cartea lui Benedict, ed Vinea, 2003:

Şi-a fost Cuvântul cel dintâi născut
Cu toate ale lucrurilor nume
Şi lumea doar printr-însul s-a făcut
Dar a rămas necunoscut de lume
Şi-a pogorât domol printre ai săi
Înfăşurat în raze diafane
Dar oamenii umblau pe alte căi
Şi-aveau cămăşi de piele grosolane
Iar când bătea la uşa lor smerit
Spre-ale-mbuna răutatea şi asprimea
N-a fost în nicio casă găzduit
Căci oamenii iubeau întunecimea
Lucrându-şi trişti pământul fără spor
Şi era negru foarte ochiul lor

***

Punând pre firea toată sfânt altoi
Şi-adânc smerindu-ţi tainicele raze
Te-ai îmbrăcat Cuvântule în noi
Ca-n nişte haine tare flenduroase
Şi izvorând din Tatăl luminiş
Ca să ne speli Cuvinte spurcăciunea
Tu goliciunea noastră coperişi
Şi noi îţi coperirăm goliciunea
Tu singur Dumnezeu adevărat
Ce niciodat’ nu pregetă au doarme
Iar carnea noastră nu te-a-ngreţoşat
Când ai primit să fii şi tu de carne
Şi-ai pogorât din slava ta Cuvinte
Ca să ne fii şi ca să-ţi fim veşminte

---

http://octaviansoviany.wordpress.com/2009/12/15/poeme-si-lectura

December 18, 2009

Serile „Sinapsa” de poezie şi muzică religioasă - 18 Decembrie

Vineri, 18 Decembrie, la ora 16, la Sala Oglinzilor a sediului Uniunii Scriitorilor din Bucureşti (Calea Victoriei 115), Editura „Platytera” şi Asociaţia „Sinapsa” din Bucureşti vă invită la: Serile „Sinapsa” de poezie şi muzică religioasă. Detalii - la blogul lui Florin Caragiu.

Teologia Dogmatică Ortodoxă de Pr. Mihail Pomazanski - la editura Sophia (trad. Florin Caragiu)

Se anunţă o noua apariţie editorială la editura Sophia (2009): Teologia Dogmatică Ortodoxă, de Pr. Mihail Pomazanski, prefaţată de Ierom. Damaschin, M-rea Sf. Gherman de Alaska şi Ierom. Serafim Rose, traducere din limba engleză de Florin Caragiu.

Vezi linkul-sursă.

December 16, 2009

Byzantine Carol


"Sfântul Ioan Rusul" Byzantine Music Group:
blog and YouTube channel.

Creație şi Chip

"Creația nu e preexistentă, nici nu are o natură divină, ci (are) o Origine divină în Chipul Fiului Omului, asumat în Ipostasul unic al Fiului lui Dumnezeu, adus, după cum am spus, ca dar de iubire Tatălui spre binecuvântare şi consfințit de iubirea Duhului Sfânt. Prin acest Chip poate să existe o realitate nouă, cu ființialitatea ei, cu răspunsul ei propriu, cu Chipul ei de filiație privit ca şi condiție de participare la taina Întrupării. Creația nu se poate nimici în veşnicie tocmai pentru că are pecetea acestui Suprachip Iconic al Fiului. Creația este întemeiată liturgic şi Liturghia este taina Creației. [...] Chipul Omului este Icoana Deplină, propriu‐zisă a Chipului Dumnezeiesc, dar şi celelalte forme de creație au loghii‐cuvintele divine‐pecețile lor iconice, care le dau ființialitatea, au logosul‐condiția de filiație prin care se pot împărtăşi de slava fiiilor lui Dumnezeu. Zisa contemplare naturală, ca şi prefacerea firii prin harul dumnezeiesc presupun capacitatea formelor de creație de a întrupa logosul dumnezeiesc, şi de a da un răspuns propriu, capacitate pe care eu o numesc iconicitate a creației, originea ei în Arhechipul Fiului şi întemeierea ei în taina Întrupării." (din CUVIOSUL GHELASIE ISIHASTUL - de Florin Caragiu, Editura Platytera - Colecția Isihasm, selecție din "Fragment din convorbirile cu un Ucenic teolog")

December 12, 2009

Cenaclul Virtualia, ed. a XI-a, Iaşi, 5 decembrie 2009

Am lansat volumul "Sentic" (Vinea, 2009) la Iaşi, la Galeriile Anticariat D. I. Grumăzescu, în cadrul cenaclului Virtualia. Redau în continuare o poezie a mea prinsă în volumul al optulea din antologia Virtualia, apărut şi lansat cu această ocazie.


ne certăm pentru o coajă de nucă

când iubeşti sau când mori
ţi se spune că vorbeşti în şabloane,
pentru că nu-i nimic mai important
decât ceea ce-ţi stă în faţă.
şi, nevrând să judeci pe nimeni,
nu ai nimic de adus în apărarea ta,
ci stai să fii judecat şi iubit.

dar cel din faţa ta zice: prietene,
de când te scoli
legeni timpul s-adoarmă.
e un război cumplit împrejur!
scoate cuţitul şi junghie!

însă tu vezi cum orice cuvânt,
pe drumul lung până la urechi
se preface în abur.
cerul se prăbuşeşte prin tavan
şi nu ai vreme
să duci mâinile la cingătoare,
doar ce le ridici în sus şi strigi,
ca şi cum te-ar fi auzit cineva...

pe o suprafaţă îngăduitoare,
dar nu mai puţin vestită
pentru melancolia ei,
un val seismic ne prinde pe fiecare
în teritoriul lui de pat.

cu abile răsuciri în somn,
facem semne disperate
spre tomul ce se prăfuieşte deasupra,
pe etajeră, lângă acvariul cu peşti roşii –
aşa câştigăm timp
pentru reveria stârnită de cuţitul
ce a desprins, mai ieri, foile lipite:
o siluetă se-ntinde să prindă mâna fetei
suspendate la marginea unui platou.

ea, însă, scapă cu un oftat
smocul de iarbă şi îl trage uşor
pe bunul amic, cu părere de rău,
în aburul proaspăt,
sub care, negăsind nimic ferm,
imaginaţia se înfierbântă.

şi acum,
deja aplecaţi în afara balconului,
vedem clar oraşul
micşorându-se sub ochii noştri,
şi nu am obiecta cu nimic
dacă n-am fi intrigaţi
de un vechi bust cu nasul ciobit,
răsturnat între buruieni de leac,
lângă baloturile de carton.

ay, strigă marinarii, toţi deodată:
desfăşurând o strategie surprinzătoare
ei flutură surâzători batiste
din vaporul ce alunecă pe cearşaf
ca un fier de călcat.
şi, la semnul de carte, care este un bilet
pentru spectacolul pantomim,
eliberează marea blocată între etaje.

pânzeturile din colţul streşinii
dau semn că timpul blufează
pe hârtia dintre două feţe
ale aceluiaşi chip.

pământul s-a tot învârtit
şi linia trasă între vii şi morţi
s-a şters sub autoportretul tău gumilastic.
ruşinaţi de plânsul sofistului,
noi ştim că zgomotul cojilor de nucă
e suveran peste miezul lăptos-amărui.

dimineaţa, poate chiar asta
care tocmai ne-a scăpat printre degete,
fericirea flutură cu prospeţime pe sârme.
aerul tremură ca o fata morgana
şi degetul arătător picură ceară
pe rochia ta de mătase.

dăm drumul la joc
şi mica noastră ceartă
căpătă un aer de plimbare
printre castanii care ne iau la ţintă.

câinelui vagabond
îi cresc picioare de căprioară
şi înhaţă din aer visul
rostogolit ca o minge pe gazon.

nu pun la socoteală
că începi să refaci cu iuţime un puzzle
pe care scumpul Feodor
s-a îngrijit să ni-l lase
când a văzut desfigurat
obrazul Domnului şi un cuţitaş de lumină
a tăiat gândul
de multe ori înnodat în jurul legilor oarbe.

de departe se aude o femeie
trebăluind.
ai putea fi tu. sau cineva care te cunoaşte
atât de bine, încât, pentru o clipă,
ar mângâia fisura unei imagini
fără să-şi ridice ochii.


La cenaclul Virtualia, împreună cu poetul şi criticul literar Şerban Axinte, care a vorbit despre noua apariţie.

fotografie realizată de George Asztalos
SURSA: agonia.ro

Semnal în presă

December 9, 2009

Părintele Ghelasie la sărbătoarea Sf. Ioachim şi Ana

"O, numai dacă ne gândim la sfinții, dumnezeieştii Părinți Ioachim şi Ana, la neîncetata stare a inimii lor înaintea lui Dumnezeu, la viața lor închinată lui Dumnezeu şi la adâncul smereniei, dar şi îndrăzneala iubirii celei înalte pe care le‐au arătat către Domnul, cum s-ar arăta ei mai prejos de chipul îngeresc al slujirii creştine, de chipul monahicesc al viețuirii cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu şi în iubirea lui Dumnezeu mai presus de toate. De aceea şi Domnul i‐a învrednicit să odrăslească pe însăşi Născătoarea de Dumnezeu şi Preacurata Fecioara Maria, nădejdea tuturor marginilor pământului" (Părintele Ghelasie Gheorghe, Despre preoție şi monahism - în Florin Caragiu, Cuviosul Ghelasie Isihastul, Editura Platytera, Bucureşti, 2004)

December 9 - Nikolai Luzin


Nikolai Nikolaevich Luzin Born on December 9, 1883 (Irkutsk, Russia), he is recognized among the founders of descriptive set theory. His Ph.D. is from Moscow State University (1915, "The Integral and Trigonometric Series", advisor Dimitri Egorov). The encounter with Pavel Florensky and his religious thought played an important role in helping Luzin overcome the personal crisis he went through in his early 20's. Later on, he led the research group known as Luzitania, together with Egorov. Some references: Math Genealogy Project, Mac Tutor biography. He suffered persecution, being considered an "enemy under the mask of a Soviet citizen". He died on January 28, 1950.



A glimpse in the gulag environment in the middle 20th century:

"A Soviet teacher must be guided by the principle of the Party spirit of science; he is obliged not only to be an unbeliever himself, but also to be an active propagandist of godlessness among others, to be the bearer of the ideas of militant proletarian atheism. Skillfully and calmly, tactfully and persistently, the Soviet teacher must expose and overcome religious prejudices in the course of his activity in school and out of school, day in and day out."
F. N. Oleschuk, formerly Secretary of the League of Militant Atheists, in Uchitelskaya Gazeta, 26 November 1949. 

Hindu-Arabic numerals - european debut

From Mathematical Trips.

December 6, 2009

December 3, 2009

De ce "sentic"?

M-a atras acest concept, „sentic”, graţie complexităţii lui, care poate fi exploatată în cele mai diverse moduri. Calitatea emoţiei de tip sentic constă în joncţiunea instantanee, în cuprinsul ei, între sens, senzaţie şi sentiment. În mod curent, în trăirile comune, acestea tind spre disociere, nu spre unitate. Apoi, „sentic” valorifică sentimentul curăţit de încărcătura lui de resentiment, reliefând emoţia inteligibilă, contemplativă. Este vorba, după cum am precizat în asterixul anexat poeziei cu acelaşi nume, de faptul că „sentic” se referă la emoţia care nu subjugă. Iar în sensul patristicii creştine este vorba de o „simţire înţelegătoare”.

Referindu-se tot la „sentic”, marele violonist şi dirijor Yehudi Menuhin remarca însuşirea structurilor muzicale la nivelul impactului lor de a face joncţiunea instantanee între judecată şi sentiment, fără intermedierea verbalizării şi a raţiunii discursive. Cum se exercită judecata în muzică? În primul rând prin „fiat”-ul sau prin consimţământul tonal. Ne amintim de unii comentatori romantici ai lui Beethoven care au văzut în muzica acestuia legătura între morală şi tonul pur. Muzica şi în general arta modelează prnind de la participarea noastră, de la dispoziţia noastră de a vedea în chip neobişnuit anumite lucruri. În acest sens, „sentic” numeşte emoţia creatoare, emoţia creatoare de lumi, de viziuni. Ciclul „sentic” preia din muzică ideea de dezvoltare şi de fuziune a modurilor, în procesul de tranziţie a stărilor sufleteşti. În muzică, minorul şi majorul, modul trist şi cel tonic, moartea şi învierea coexistă în unitatea armonioasă a „tabloului” trăirii. Întreaga gamă a emoţiilor este potenţializată pe durata unei singure note muzicale, de aceea se spune că partea circulă întregul.

„Sentic” poate fi aplicat şi la psihologie, întrucât germenii emoţiei creatoare se regăsesc într-o atitudine general umană înclinată spre joc, spre participare dramatică, spre fantezie simulativă. Reflexul gestic simulativ este înţeles ca o participare reflexă a corpului însuşi la o lume proiectată prin fantezie şi a cărei realitate o garantează chiar această conduită neurală. Ultima secţiune a volumului „sentic”, scrisă în colaborare cu sora mea, Carmen Caragiu-Lasswell, a încercat să arate tocmai că e nevoie de o schimbare a paradigmei emoţiei pentru a produce forme vii, forme care trăiesc în artă.

Pe de altă parte, volumul „Sentic” are şi o miză spirituală mai explicită, o miză, aş zice, duhovnicească. Ciclul „sentic”, afirma dr. Clynes, cunoaşte o dezvoltare a emoţiilor într-un crescendo care culminează cu o stare de aşezare a omului în faţa Transcendenţei. Se spune că memoria muzicii nu e în urma, ci înaintea ei, nu e în trecut, ci în viitor. Sensul ei nu e resentimentul, ci devenirea pură. În orice punct al „ciclului sentic” ne-am afla, acesta este plin de tensiunea finală pe care o anunţă în chip tainic. Dacă n-ar exista această necesitate a devenirii emoţionale către un punct culminant transcendent omului, muzica s-ar opri de la primul sunet, căci n-ar mai fi motivată să continue, sau s-ar reduce la un zgomot repetitiv. În perspectiva sentic, emoţia îşi recapătă libertatea şi îşi regăseşte sensul originar, acela al motivaţiei de a fi. În sens creştin, lumea există prin motivaţia ei de a fi, adică prin iubirea lui Dumnezeu faţă de lume. Şi arta există prin motivaţia ei de a fi, căci lumea imaginată fiind creată, este o existenţă motivată uman, şi de aceea are şi forţa viziunii cu care se impune.