Temandu-se
ca pierde teren, eraticul Bădău da instructiuni febrile urmaritorilor sai:
"Se incearca ducerea discutiei spre teza ca sa uitam ca nu are
licenta". Hehe, cu cateva ore in urma era in razboi pe tema verificarii
tezei de doctorat :)
Hai
sa-i alinam suferinta pe tema licentei.
1.
Contextul istoric contează (Franța, anii ’90)
În
anii ’90:
- ENS
avea PROCEDURI SPECIALE pentru studenți excepționali (în special olimpici
internaționali).
- Traseele
nu erau standardizate Bologna (licență–master–doctorat a apărut mult mai
târziu).
- DEA
era un program de cercetare, nu „master” în sens administrativ rigid.
- Regulile erau flexibile, mai ales pentru
matematică.
2.
ENS nu „acorda” licențe — universitățile o făceau
ENS:
- este
o instituție de elită, nu o universitate clasică;
- studenții
ENS erau înscriși administrativ la universități pariziene (Paris 6, Paris 7,
Paris 11 etc.);
- licența
și masteratul erau emise de universitatea asociată, nu de ENS.
- Asta explică perfect rolul Paris 11 (Orsay).
3.
Admiterea „directă” la nivel master / DEA
Pentru
matematică:
- admiterea
în DEA se făcea pe bază de dosar, nu mecanic „după licență”;
- criteriul
real era nivelul matematic, nu forma administrativă;
- olimpicii
internaționali aveau acces privilegiat
Era absolut posibil:
- să
fii acceptat la cursuri de nivel DEA / master, chiar
dacă licența era în curs de completare formală
4.
Licența „prin transfer” în paralel cu masterul
Acesta
este punctul-cheie, frecvent neînțeles:
Cursurile
de nivel înalt (luate la ENS / Paris 11):
- erau
recunoscute retroactiv pentru completarea licenței;
Studentul:
- completa
cerințele formale ale licenței,
- în
timp ce urma deja cursuri de nivel DEA.
Nu este „sărită” licența, ci finalizată
administrativ prin echivalare/transfer.
5.
Exact acest traseu apare în mai multe cazuri reale
În
matematică (mai ales franceză):
există
numeroși olimpici care:
- au
intrat în circuite de cercetare înainte de finalizarea formală a licenței;
- au
obținut licența ca act administrativ, nu ca probă de competență.
Pentru ENS, olimpiada + nivelul real cântăreau
mai mult decât cronologia diplomelor.
Concluzie
clară
Da, ENS putea accepta un student român olimpic
internațional aflat în anul 3 de facultate:
- la
cursuri de nivel master / DEA prin Paris 11,
- cu
finalizarea licenței prin transfer/echivalare în paralel,
- totul
sub egida ENS,
- conform
practicilor academice normale ale epocii.
A
spune că acest traseu este „imposibil” sau „ilegal” trădează necunoașterea
sistemului francez pre-Bologna, nu descoperirea vreunei fraude.