July 29, 2009

Comentariu la "Trăirea Mistică a Liturghiei" (I)

„Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de «renaşterea Viului» din noi. Creaţia se îndepărtează prin «păcat». Toată VIAŢA Creaţiei după căderea din Rai este «autochinuirea Vieţii». Viaţa în «păcat» este alegerea «morţii» şi iluziei ei, este «negarea demonică». Dumnezeu «interzice» Omului în Rai «alegerea morţii» prin «mâncarea din pomul antivieţii. «De veţi mânca veţi muri» (Fac. 2, 17). Diavolul a «inventat» antiviaţa-negaţia. Creaţia îşi adaugă anormal experienţa «morţii». Viaţa este «Lumină» şi moartea este întuneric. Întunericul nu există, este «orbirea» celor care neagă Lumina. Împărăţia «orbilor» este împărăţia întunericului, este iadul morţii. Reîntoarcerea la Chipul Vieţii-Luminii prin uşa Hristică şi Suflul Dătător de Viaţă al Sfântului Duh este «Salvarea» Creaţiei căzute în păcat. Acesta este «Duhul Filocaliei». Modalitatea Isihastă Filocalică este «Reînvierea» Duhului de Viaţă din fiecare din noi. Boala şi moartea sunt «batjocorirea» Chipului de Dumnezeu din Creaţie. Creştinismul Filocalic este «ieşirea» din boala păcatului, ieşirea din «antilimbajul diavolesc». Păcatul este «duhul negativizării» Vieţii, este antilimbajul-destructurarea şi batjocorirea «Cuvântului-Logosului» Dumnezeiesc. Isihasmul Filocalic este «revenirea» la Duhul Vieţii prin «resacralizarea» în Sfântul Duh şi reprimirea «Cuvântului Logos-Hristic». Trăirea mistică Isihastă este «reintrarea» în Duhul şi Limbajul existenţei Nemuritoare. Mulţi încă nu înţeleg că «păcatul» este cauza morţii. Păcatul ne «desparte» de Biserica şi Preoţia Vieţii. Viaţa este „Biserica Preoţiei Cuvântului-Logosului Dumnezeiesc Creator». «Prin Cuvânt toate s-au făcut» (Ioan 1, l-3). Viaţa Creaţiei este «Scriptura-Evanghelia» din «Altarul» Liturgic al Sfântului Duh. Viaţa Creaţiei este «Limbaj Sacru» şi «Împărtăşanie-Euharistie», este Biserică şi Preoţie în egalitate şi nedespărţire. Păcatul este «ruperea» de Biserica Cuvântului-Logosului Creator Dumnezeiesc şi de Preoţia Tainei Sfântului Duh. Restabilirea Creaţiei este astfel «Destin Hristic», este destinul reîntâlnirii Creaţiei cu Chipul Creator. Restabilirea Creaţiei căzute este «trecerea din păcatul laic şi profan» în Sfinţenia Sacrului Hristic. Aceasta este mistica Isihastă Filocalică” (Ierom. Ghelasie Gheorghe, Trăirea Mistică a Liturghiei, Ed. Platytera, Bucureşti, 2009, cap. 1: „Duhul Filocalic”, pp. 13-14).

Comentariu:

Ceea ce numim viaţă este, în fapt, de multe ori aşa-zisa stare de moarte sufletească, urmare a păcatului, ca despărţire de Dumnezeu. Aceasta este „ruptura” fundamentală a existenţei. Şi cum fiinţa creaţiei are taina cuvântului Dumnezeiesc creator, cum omul este icoană creată a Cuvântului întrupat, după cum spun Sfinţii Părinţi, ruptura de Dumnezeu, pierderea iubirii de Dumnezeu înseamnă în primul rând o dezbinare în sine. De aceea spun unii psihologi că psihicul omului apare scindat. Orice împărăţie care se dezbină în sine nu durează, spune Scriptura. Aşa e şi cu omul, schisma în sine ce urmează înstrăinării de Dumnezeu e sinonimă unei orientări spre moarte. Starea pe care o trăim noi astăzi este una de profundă dezbinare interioară, socială, cosmică şi supracosmică, adică în relaţia cu Dumnezeu cel peste toate. Dar chipul lui Dumnezeu şi pecetea lui din creaţie nu pot fi distruse. Ocultarea lor prin păcat şi autoiluzionare şi aderenţă la sugestiile demonice – potrivnice liturghisirii tainei divine – se răsfrânge în sine ca sfâşiere lăuntrică, ca îndepărtare de proriul „chip”. Rezultă o anume inaccesibilitate la propria „taină”, ca suferinţă a neîmplinirii şi incomunicabilităţii, prin urmare a ratării existenţiale. Pe de altă parte însă, viaţa înseamnă acea condiţie de posibilitate de răsturnare a eşecului prin minunea reînvierii, a renaşterii prin pocăinţă. Prin porunca Sa, Dumnezeu îl opreşte pe om să se automaltrateze, să-şi desfiinţeze libertatea duhului printr-o alegere ca „din afara” iubirii, o alegere ce pierde conţinutul libertăţii adevărate, împărtăşirea de harul şi Adevărul dumnezeiesc ce-l fac pe om liber. Dumnezeu nu a creat moartea. Prin căderea sa din invidie faţă de omul destinat a fi vasul Întrupării lui Dumnezeu în creaţie, diavolul a „inventat” moartea, care este o manifestare în plan fizic şi spiritual a afectării condiţiei euharistice a creaţiei, adică a condiţiei de participare la taina Întrupării lui Dumnezeu în creaţie. De aceea iadul este asociat cu întunericul cel paradoxal „din afara” Iubirii Treimice atotprezente, cu un gest de sinucidere metafizică. Este întunericul existenţial al refuzului împărtăşirii de „Lumina lumii”. Dar viaţa, câtă ne este dată, are darul de a păstra o uşă deschisă întoarcerii la liturghisirea tainei existenţei: părtăşia de Chipul Fiului şi de Suflarea Duhului Sfânt care dau fiinţă şi viaţă creaţiei întru iubirea lui Dumnezeu Tatăl. Boala şi moartea exprimă învăluit, iconomic, afectarea acestei capacităţi de participare a omului la dumnezeiasca lucrare, şi totodată acea oprelişte pe care o ridică natura în faţa spectrului înstăpânirii rupturii spirituale faţă de Dumnezeu, de sine şi de celelalte fiinţe create. Moartea este un hotar pus păcatului, în natura creată. Părintele Ghelasie aşază drama istoriei umane de după cădere în tensiunea acelui „a fi sau a nu fi” în perspectivă mistic-liturgică: a te împărtăşi sau a nu te împărtăşi de iubirea Sfintei Treimi coborâtă în creaţie, taina însăşi a Bisericii şi a transfigurării zidirii. Trăirea filocalică este miracolul redescoperirii propriului chip şi al înaintării spre împlinire în "asemănarea" şi "unirea" dumnezeiască mai presus de fire.

Volumul, apărut recent, este al V-lea din seria de "Opere Complete" ale Părintelui Ghelasie Gheorghe şi este disponibil la http://www.librariasophia.ro/cartea-carte/4021-trairea-mistica-a-liturghiei-ghelasie-ierom..html

Repere patristice - trei răspunsuri


Legături către trei răspunsuri ale lui Florin Caragiu (apărute pe blogul său) date unor critici de ocazie care infierează prezenţa învăţăturii patristice într-un volum intitulat "Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă"!...
Adnotare (7/30/09): O alta replica a lui Florin Caragiu, pe blogul său.

The bottom line: pentru un observator "de pe tuşă" e clar ca unii preferă să-şi continue reflectia la interfaţa dintre teologia ortodoxă si ştiinţă pastrandu-si demersul teologic integrat în tradiţie (asa cum s-a făcut si pană acum in lume, cu succes, s-au publicat materiale şi volume excelente in acest spirit şi se vor mai publica fără indoiala), distantandu-se in acelasi timp critic fata de transdisciplinaritatea ce se revendica de la Lupasco şi pretenţiile sale totalizatoare in zona de interfaţă teologie-ştiinţă. Toate aceste clarificari/separari sunt cat se poate de normale in lumea moderna. Ce mare problemă au transdisciplinarii cu asta nu e atat de clar. E o lume liberă, nu?

Adnotare (8/22/09): Vizitati noul blog Cordial arguments !

Adnotare (10/11/09): Quo Vadis?

Semnale ulterioare despre volum, incluse pe blog:

July 24, 2009

Cartea Psalmilor (semne de iubire), de Paul Aretzu

Recenzie de Florin Caragiu

A historical glimpse on Hilbert's 10th problem

A trailer of a hour-long documentary on Hilbert's 10th problem, by George Csicsery, for which a review can be found here. Features, among others, Julia Robinson and Yuri Matijasevic (who apparently first met in person at a conference in Bucharest).


(source url)

July 20, 2009

Arseniy Tarkovsky's "Stalker" poem revisited

I read again - after many years - Arseniy Tarkovsky's poem:
Now summer has passed,
As if it had never been.
It is warm in the sun.
But this isn't enough.

All that might have been,
Like a five-cornered leaf
Fell right into my hands,
But this isn't enough.

Neither evil nor good
Had vanished in vain,
It all burnt with white light,
But this isn't enough.

Life took me under its wing,
Preserved and protected,
Indeed I have been lucky.
But this isn't enough.

Not a leaf had been scorched,
Not a branch broken off. . .
The day wiped clean as clear glass,
But this isn't enough.
Arseniy Tarkovsky was Andrei Tarkovsky's father; the poem is translated by Maria Pearse - see Andrei Tarkovski's nostalgia for the Light. In connection with Fr. Ghelasie's views cosmology, Creation and the fall discussed here, one might ask whether the poet's nostalgia is ultimately for the radiant glory of the uncorrupted Creation - clothed in garments of light - which would be, after all, a longing for Christ, a longing radiating from God's image in us, and echoing the baptismal chant... "Vouchsafe unto me the robe of light, O Thou who clothest Thyself with light as with a garment, Christ our God, plenteous in mercy"... With this in mind, it makes sense to see true poetry as reflecting a longing for the splendor of the word as the "restored word" - a word clothed in the garments of light - that is, clothed in Christ. The following passage from the Eastern Orthodox section of the "Gospel book" in Wikipedia might be revealing:
"Traditionally, the Orthodox will never cover the Gospel Book in leather—the skin of a dead animal—because the words of Christ are considered to be life-giving. Animal skins are also reminiscent of the Fall of Man, when God fashioned garments of skin for Adam and Eve after their disobedience (Genesis 3:21). The Apostle Paul speaks of Christ being the "New Adam" (I_Corinthians 15:22,47-49), and the Orthodox understand Christ as coming to clothe mankind in the original "garments of light" which Adam and Eve lost in Paradise. Traditionally, the Gospel is covered in gold, the earthly element which is best symbolizes the glory of Heaven."

July 13, 2009

Catacombe. Totul e viu aici (embedded from scribd)

Catacombe. Totul e viu aici - de Florin Caragiu. Editura Vinea (2008). Volum distins cu marele premiu la Galele Ion Vinea, editia a XVII-a.

catacombe. totul e viu aici

Mistica iconica. Repere.

Mistica iconică. Repere. Autori: Pr. Neofit si Florin Caragiu (dialog purtat la Schitul „Piatra Scrisă” – ianuarie 2005). Revista Sinapsa Nr. 3, 33-56 (2008).

Problema Medierii. Geometrie Necomutativă. Consideraţii Teologice.

Problema Medierii. Geometrie Necomutativă. Consideraţii Teologice. Autori: Florin Caragiu şi Mihai Caragiu. Revista Sinapsa Nr. 3, 128-139 (2008).

July 12, 2009

Constantin Brancusi


Sursa: raduciocoiu's Channel, YouTube

"Brâncuşi - sculptor creştin ortodox" - premiu la Salonul Cărţii Româneşti

"Brâncuşi - sculptor creştin ortodox" (Trinitas, 2007) - un volum avandu-l ca autor pe PF Patriarh Daniel al Romaniei (la vremea publicarii IPS Daniel Mitropolitul Moldovei) - premiat la Salonul Cărţii Româneşti (Iaşi, 4-9 mai 2009). Se pun in evidenta "semnificaţiile profund creştine şi ortodoxe din opera sculptorului Constantin Brâncuşi" (sursa: ziarul Lumina, Sambata, 16 Mai 2009).

July 8, 2009

Catacombe. Totul e viu aici

Catacombe. Totul e viu aici - de Florin Caragiu (Editura Vinea, 2008). Volum distins cu marele premiu la Galele Ion Vinea, editia a XVII-a. Acum se poate citi online.

Revista Sinapsa Nr.3 (2008) - online


Articolele din Numarul 3 al revistei Sinapsa se pot citi acum online la pagina revistei Sinapsa pe scribd.com








July 6, 2009

"C. S. Lewis: an 'anonymous Orthodox'?"

This is the title of an article written by Bishop Kallistos (Ware) of Diokleia (Sobornost, vol. 17, 1995; it is the printed version of an address given in 1994 by the author to the Oxford C. S. Lewis Society). A brief search provides the following relevant links:
  • OrthodoxWiki has an entry on C. S. Lewis. Pointing out that "although he can't be looked upon as an Orthodox writer, his consistent sympathy for Orthodoxy has to be considered", it mentions Bishop Kallistos' article, from which it quotes: "even though C.S. Lewis' personal contacts with the Orthodox Church were not extensive at the same time his thinking is often profoundly in harmony with the Orthodox standpoint."
  • SHINE AS THE SUN: C.S. LEWIS AND THE DOCTRINE OF DEIFICATION, an article by Chris Jensen in the Road to Emmaus Journal (this too is a printed version of an essay presented by the author at the 2005 C.S. Lewis Summer Institute at Oxford University).
  • C. S. Lewis, anonymous Orthodox, 1 - by Jon Kennedy.
  • C. S. Lewis, anonymous Orthodox, 2 - by Jon Kennedy.
  • C.S Lewis: An anonymous Orthodox Christian... - from A Pilgrim's Thoughts blog. A short excerpt from that blog article: << Writing in "God of the Fathers: C. S. Lewis and Eastern Christianity" in The Pilgrim's Guide, C. S. Lewis and the Art of Witness (Eerdmans, 1998) the Bishop of Diokleia says: His apophatic sense of God's hiddenness, his teaching on Christ and the Trinity, his understanding of creation and of personhood, were all expressed in terms that appeal to Orthodox Christendom. Surely he has a strong claim to be considered an "anonymous Orthodox.">>
  • C. S. Lewis and the Orthodox Church - from Mind in the Heart blog.

July 5, 2009

Fr. Alexander at NASA

"While spiritually nourishing his flock, Fr Alexander continued his scientific education, receiving a Bachelor’s Degree in Electronics in 1978, then a Master’s Degree in Electronics, and finally, in 1983, an Engineer’s Degree from the University of Southern California in Communications. He worked in the Jet Propulsion Laboratory of NASA. His lay work enabled Fr Alexander to become an expert in computers, which in turn helped him publish numerous missionary pamphlets which enjoyed great popularity in Russia and abroad. Today there are over 300 brochures published in Russian, English and Spanish on Orthodox Christianity." - OrthodoxWiki's entry on His Grace the Right Reverend Bishop Alexander (Mileant) of Buenos Aires and South America (1938-2005); Bishop Alexander's Website.