May 25, 2011

Spicuiri - Olavo de Carvalho: fascinația intelectualilor și a tinerilor pentru stânga; ateismul de stat


http://youtu.be/g87b7z_6UcE
Olavo de Carvalho
, Dialectica răului - fascinația intelectualilor și a tinerilor pentru stânga


http://youtu.be/wL2RS4Tv8SM
Olavo de Carvalho despre ateismul de stat

Spicuiri: Matematica şi poezia

Dr. Monica Patriche în cotidianul LUMINA - Opinii, Miercuri, 25 Mai 2011
Ca la carte :
Matematica şi poezia

Părintele Arsenie Praja, pustnicul din Apuseni


Cotidanul LUMINA
Reportaj - Marti, 24 Mai 2011

„Vine el Paştele şi o să fie şi mai frumos!“ :
Părintele Arsenie Praja, pustnicul din Apuseni
de Dumitru Manolache

Fotografie (din chilia Părintelui Ghelasie de la Frăsinei):
Arsenie Praja Pustnicul şi bătrânul Petre (© Florin Caragiu)

May 24, 2011

Research, persons and participative experience




On Mathematical Trips, a few thoughts about undergraduate research, persons and their participative experience. Indeed, the complexities of (undergraduate) research that even an otherwise well prepared academic (mentor) faces, ultimately point to persons (as in real persons, and not ``the idea of a person''), and their participative experience.

May 20, 2011

Spicuiri: Vasko Popa's Forgetful Number


A Forgetful Number - a poem by Vasko Popa (who "was the first [poet] in post-World War II Yugoslavia to break with the Socialist Realism") in the volume Secondary Heaven (Collected Poems), "Yawn of Yawns" (1968).

Image source (Riemann zeta function ζ(s) in the complex plane).

May 4, 2011

The Way Back (2010)

A review in Slate Magazine about "Hollywood's first film about the Soviet Gulag" - here.
Washington Post Review
Trailer

Teaching matters


Teaching awards received - in 2010 and 2011 (the latest on May 2nd, which just happens to be Nana's birthday).

May 2, 2011

Ficţiunea ca iconicitate

Ficţiunea ca iconicitate
de Florin Caragiu
Revista "Ramuri", nr. 4 (1138), Aprilie 2011, p. 17
foto: Diana Popescu

În cartea sa „Ce este viaţa? Spirit şi materie”, fizicianul E. Schrödinger s-a referit la ceea ce el a numit „misterul calităţilor senzoriale”, pornind chiar de la denumirea dată capitolului final din respectiva lucrare. Ce este o senzaţie? Cum se explică apariţia unei culori, a unei imagini, care, în stricta lor fenomenalitate, nu au nimic în comun cu substratul fizic generator? Neurochirurgul american Karl Pribram a emis ipoteza unei posibile naturi holografice a creierului. (O prezentare a acestei problematici, cu implicaţiile ei spirituale, o aflăm de la Patrick Drouot, în „Vindecare spirituală şi nemurire”). Conform teoriei amintite, ceea ce vedem, auzim sau simţim reprezintă în substrat tot atâtea strategii de calcul complex la care sunt supuse frecvenţele unor date cu care intră în contact creierul. Una din proprietăţile hologramei constă în a înmagazina informaţii privitoare la ansamblu în oricare din punctele sale, astfel încât devine posibilă reconstituirea imaginii întregi chiar după ce holograma s-a spart. Urmare a cercetărilor întreprinse de Pribram în echipă cu renumitul neuropsiholog Karl Lashley s-a desprins ipoteza că amintirile nu sunt localizate, ci distribuite difuz (holografic) în creier. Alţi savanţi (D. Pollen, M. Tractenberg) au împins mai departe teoria creierului holografic, legând-o de memoria fotografică sau eidetică, pe care o posedă în chip excepţional unii indivizi.
Interesul lui Pribram a vizat cu deosebire implicaţiile teoretice derivate din aspectul matematic al hologramei, aspect demonstrat de matematicianul Dennis Gabor. Prin intermediul unor serii matematice, Gabor a obţinut imaginea unui obiect după aceasta fusese transformată într-o gamă de frecvenţe înregistrate de un film holografic. Procesul se arată similar cu acţiunea conjugată a unei camere şi a unui post de televiziune care transformă şi recuperează o imagine în şi din frecvenţe electromagnetice.
După fizicianul englez David Bohm, creierul construieşte o realitate concretă, pornind de la domeniul frecvenţial, interpretând frecvenţele, conform unui anumit tip de automatism calculatoriu. Bohm a încercat să explice experienţele mistice în special prin „noutatea” şi „calitatea” „modului de calcul” răspunzător de o apariţie inedită a lumii. Pusă în raport cu natura dinamică a universului, holograma tindă să facă loc termenului de holomişcare (David Bohm).
Profesorul William Tiller (Univ. Stanford) şi-a afirmat credinţa că realitatea seamănă, de fapt, cu holodeck-ul, altfel spus cu holospaţiul din seria „Star Trek: Generaţia Următoare”, descris ca un loc al simulărilor holografice, unde obiectele pot să apară şi să dispară, fără a avea inerţia lucrurilor aşa cum le cunoaştem, dar permiţând efectiv sugestia prezenţei lor obiective şi persistente în spaţiu (o fenomenologie a cvasi-obiectualităţii, s-ar zice).