Temandu-se ca pierde teren, eraticul Bădău da instructiuni febrile urmaritorilor sai: "Se incearca ducerea discutiei spre teza ca sa uitam ca nu are licenta". Hehe, cu cateva ore in urma era in razboi pe tema verificarii tezei de doctorat :)
Hai sa-i alinam suferinta pe tema licentei.
1. Contextul istoric contează (Franța, anii ’90)
În anii ’90:
- ENS avea PROCEDURI SPECIALE pentru studenți excepționali (în special olimpici internaționali).
- Traseele nu erau standardizate Bologna (licență–master–doctorat a apărut mult mai târziu).
- DEA era un program de cercetare, nu „master” în sens administrativ rigid.
- Regulile erau flexibile, mai ales pentru matematică.
2. ENS nu „acorda” licențe — universitățile o făceau
ENS:
- este o instituție de elită, nu o universitate clasică;
- studenții ENS erau înscriși administrativ la universități pariziene (Paris 6, Paris 7, Paris 11 etc.);
- licența și masteratul erau emise de universitatea asociată, nu de ENS.
- Asta explică perfect rolul Paris 11 (Orsay).
3. Admiterea „directă” la nivel master / DEA
Pentru matematică:
- admiterea în DEA se făcea pe bază de dosar, nu mecanic „după licență”;
- criteriul real era nivelul matematic, nu forma administrativă;
- olimpicii internaționali aveau acces privilegiat
Era absolut posibil:
- să fii acceptat la cursuri de nivel DEA / master, chiar dacă licența era în curs de completare formală
4. Licența „prin transfer” în paralel cu masterul
Acesta este punctul-cheie, frecvent neînțeles:
Cursurile de nivel înalt (luate la ENS / Paris 11):
- erau recunoscute retroactiv pentru completarea licenței;
Studentul:
- completa cerințele formale ale licenței,
- în timp ce urma deja cursuri de nivel DEA.
Nu este „sărită” licența, ci finalizată administrativ prin echivalare/transfer.
5. Exact acest traseu apare în mai multe cazuri reale
În matematică (mai ales franceză):
există numeroși olimpici care:
- au intrat în circuite de cercetare înainte de finalizarea formală a licenței;
- au obținut licența ca act administrativ, nu ca probă de competență.
Pentru ENS, olimpiada + nivelul real cântăreau mai mult decât cronologia diplomelor.
Concluzie clară
Da, ENS putea accepta un student român olimpic internațional aflat în anul 3 de facultate:
- la cursuri de nivel master / DEA prin Paris 11,
- cu finalizarea licenței prin transfer/echivalare în paralel,
- totul sub egida ENS,
- conform practicilor academice normale ale epocii.
A spune că acest traseu este „imposibil” sau „ilegal” trădează necunoașterea sistemului francez pre-Bologna, nu descoperirea vreunei fraude.
