September 29, 2011

September 27, 2011

Despre descărcarea şi încărcarea sufletului

De multe ori vedem pe câte cineva izbucnind cu furie, într-un limbaj plin de aciditate, vulgaritate şi resentiment, care nu neapărat îl caracterizează în mod obişnuit, iar după ce năduful său s-a consumat spune: „m-am descărcat şi eu”. E adevărat, tensiunea psihică ajunsese la cote atât de înalte, aproape de a provoca o implozie, încât această reacţie s-a constituit într-o supapă. Sau sunt oameni care preferă să se descarce iute şi, răcorindu-se, să le treacă imediat supărarea, să-şi exteriorizeze gândurile ca o ploaie scurtă şi furtunoasă de vară, în ideea că după consumarea ei cerul minţii va fi iar senin, decât să ţină în ei focul mocnit al supărării, şi să fie tot timpul încruntaţi.
E, însă, cu adevărat, aceasta o descărcare, dacă privim lucrurile mai îndeaproape şi în perspectivă? În primul rând, mă duc cu gândul la efectul cuvintelor şi stărilor asupra fiinţei noastre. Ce rămâne după zisa descărcare? Un cercetător japonez, Masaru Emoto, a arătat un fapt uimitor, legat de raportul dintre cuvinte şi structura profundă a materiei, în speţă a apei. Sub acţiunea energiei unor cuvinte precum dragoste, adevăr, fericire etc. apa cristalizează în cele mai uimitoare forme estetice, la nivel molecular apărând surprinzătoare panorame de nestemate. Invers, sub acţiunea unor cuvinte ce exprimă sentimente de ură, invidie, indiferenţă etc., apa cristalizează haotic, între-un peisaj molecular dezolant, asemenea, să spunem, unei proliferări canceroase.

September 20, 2011

Despre înfruntarea răului

Cum să nu răspunzi cu rău la rău şi totuşi să nu inviţi, prin aparenţa unei slăbiciuni, răul să profite de acest răspuns? În primul rând, e vorba de o atitudine, prin care nu primeşti în spaţiul tău interior răul, ceea ce ar însemna o eclipsă de bine în chiar fiinţa ta. A nu răspunde cu rău la rău nu înseamnă lipsa atitudinii. Această atitudine, însă, nu trebuie să fie o reacţie în faţa răului impregnată de rău. Răul care ţi se face se cade înfruntat ca o încercare şi o exersare spre întărirea stabilităţii tale în bine. Pentru a face răul te lipseşti de bine, sau, cum spune sfântul Maxim Mărturisitorul, de însăşi fiinţa virtuţilor care e Hristos, şi drept aceea cel ce săvârşeşte răul se află într-o stare de sărăcie sufletească vrednică de compătimire. Prima reacţie în faţa unui om ce face răul ar trebui să fie tocmai compătimirea, durerea de inimă pentru un semen afectat de boală. Sigur că în faţa unui om bolnav atitudinea obişnuită e de a-l feri să-şi facă rău sau să facă rău altora sau să vatăme fiinţe şi lucruri, însă fără a proiecta asupra lui răutatea ca şi cum ar fi el însuşi, în deplină cunoştinţă, rău. Se zice că acela care răspunde cu rău la rău preia o parte din memorialul acestui rău, sau chiar îl amplifică. E firesc să încerci să limitezi răul – de aceea justiţia e necesară – însă fără acea proiecţie a răului în tine însuţi ca şi cum ar avea o substanţă în sine. Răul presupune o lipsire sau golire de bine. Sfinţii Părinţi invitau să separi în mintea ta fapta rea de săvârşitorul ei.

September 19, 2011

The greatest (no-)show on earth

Apparently some prominent UK humanists are M.I.A. when it comes to debating the renowned Christian philosopher William Lane Craig...

http://youtu.be/0mioJYqRVDE

September 13, 2011

My review of David Berlinski's "One, Two, Three: Absolutely Elementary Mathematics" in JACMS



My review of David Berlinski's "One, Two, Three: Absolutely Elementary Mathematics" appeared in the Journal of the Association of Christians in the Mathematical Sciences (September 2011) - click here to read it.

September 11, 2011

Mai aproape de Enescu

Mai aproape de Enescu
de Florin Caragiu
Revista "Ramuri", Septembrie 2011

Se împlinesc 130 de ani de la naşterea lui Enescu şi ne aflăm în plină desfăşurare a Festivalului internaţional care-i poartă numele. Sunt evenimente de seamă, trăite cu sufletul la gură de toţi cei care continuă să creadă în perenitatea valorilor culturale. Din păcate, gândirea şi personalitatea celui ce a fost compozitorul şi interpretul George Enescu sunt puţin cunoscute publicului larg de la noi. Celor ce l-au receptat îndeaproape, omul Enescu le-a inspirat, prin prezenţa sa şi prin modul său de a fi, ca o personalitate unitară, sentimente ieşite din comun. Cella Delavrancea, bunăoară, remarca faptul că fineţea întregului om se concentrează în ştiinţa şi intuiţia gestului: în felul special de a ţine şi de a mânui arcuşul, de neîntâlnit la alţi interpreţi. Efectul era o muzică aptă să smulgă lacrimi fierbinţi, deşi nu apela deloc la sentimentalism. Cum spunea Bernard Gavoty, amintindu-şi de concertele date de Enescu şi Cortot, maniera în care s-au cântat cele Şase sonate pentru vioară şi pian de Bach a fost pe măsura mesajului acestor compoziţii. Ele nu cer să stârnească emoţia, pentru că sunt mai presus de emoţie. Se adresează acelei părţi din sufletul nostru unde subiectivitatea şi-a atins un fel de fundament al obiectivităţii ei, desfătându-se cu lumea valorilor ultime, a sacrului care nu poate muri, chiar dacă se camuflează în profan (Eliade) În marginile gândirii sale, Karl Popper viza un fapt similar atunci când se referea la ceea ce a fost numit de el „lumea a treia a conştiinţelor obiective de gândire”, care este autonomă, în ciuda faptului că este tot un produs al subiectului uman.

September 9, 2011

Alison Krauss and Yo-Yo Ma playing Stephen Foster's "Slumber my darling"

Yo-Yo Ma and Alison Krauss together with Edgar Meyer and Mark O'Connor playing "Slumber my darling", a song by Stephen Collins Foster (July 4, 1826 – January 13, 1864) the "father of American music" who tragically died at age 37 in poverty - with 38 cents in his pocket and  a scrap of paper that said just that:
"Dear friends and gentle hearts"

http://youtu.be/Xftn_mV7czA
From the album Appalachian Journey

September 8, 2011

O intrebare despre fiintare si constiinta

Un pasaj (intrebare fundamentala - este de fapt "the question") din Edmund Husserl, pe care l-am preluat de pe pagina de FB a lui Florin Caragiu:

Oare aceasta intoarcere a privirii de la fiintare la constiinta este intamplatoare sau este ceruta, in cele din urma, de particularitatea a ceea ce, sub denumirea de fiinta, este permanent cautat ca domeniu al problematicii filosofiei? (sursa imaginii)

September 4, 2011

Roşia Montană - sau ce poate (des-)face o corporaţie dacă plăteşte $12 pe an pentru fiecare român

Din articolul Una este aurul din pământ şi alta cel de la Banca Naţională de Prof. Dr. Mihaela Fîrşirotu (Montreal, Canada) aflu, printre altele, că românilor li se cere să accepte potenţiale efecte distructive asupra mediului, sănătăţii, tradiţiilor şi patrimoniului pentru suma de $12 pe an pentru fiecare...
Tot pe tema Roşia Montană:

September 2, 2011