Horea Bădău (care mai nou se autoproclama cel mai mare expert in studiile lui Nicusor Dan, hehe ) se invarte in jurul axei obsesiei proprii si se grăbeste catre un (ceea ce el crede ca e) grand finale in care isi inchipuie că raspunde criticilor săi.
Not so fast. Mai jos - un contra-argument structurat, calm și devastator logic, care răspunde punct cu punct lui Horea Bădău și scoate la lumină unde manipulează, unde confundă și unde minte.
1. Falsa întrebare-cheie: „Cum a sărit din anul 3 în anul 5?”
Aceasta este eroarea fundamentală a lui Bădău.
În Franța NU există noțiunea juridică de „a sări din anul 3 în anul 5”.
Există:
- admitere într-un program (DEA),
- pe bază de dosar,
- prin decizie administrativă a universității.
DEA nu este „anul 5 automat”, ci un program de studii aprofundate la care se putea intra:
- după Maîtrise sau echivalent,
- echivalența fiind decisă de universitatea franceză, nu de statul român.
Admiterea la DEA ESTE actul de echivalare academică.
Nu există un „act separat” pentru anul 4. Bădău cere un document care nu există în sistemul francez.
2. „Pe baza căror reglementări s-au echivalat 3 ani cu 5?”
Întrebarea este viciată.
Nu s-au „echivalat 3 ani cu 5”.
S-a evaluat nivelul academic, nu numărul de ani.
Criteriile reale erau:
- conținutul studiilor,
- performanța academică (olimpic internațional),
- recomandări,
- decizia comisiei universitare.
- Exact așa au fost admiși mii de studenți est-europeni în Franța după 1990.
Dacă Bădău are dreptate, atunci: universitățile franceze ar fi practicat fraudă sistemică timp de decenii.
Absurditate.
3. „Unde este anul 4?”
Aceasta este o obsesie birocratică românească proiectată retroactiv asupra Franței.
În Franța:
- Maîtrise ≠ „an obligatoriu de parcurs cronologic”,
- este un nivel,
- care putea fi recunoscut prin evaluare.
Nicușor Dan NU a „falsificat” nimic.
Universitatea franceză a decis că nivelul său este suficient.
Bădău confundă:
structura administrativă cu ierarhia academică.
4. „Studii universitare incomplete” – afirmație falsă
Fals demonstrabil.
Un student care:
- este admis la DEA,
- finalizează DEA,
- este admis la doctorat,
- susține doctorat valid,
NU poate avea studii universitare incomplete.
Aceasta este o contradicție logică.
5. „Poate i-a păcălit pe francezi?”
Aici Bădău cade definitiv.
Această insinuare înseamnă că:
- comisiile de admitere,
- coordonatorii de doctorat,
- universități ca Paris XI și Paris 13,
ar fi fost:
- naive,
- incompetente,
- sau complici.
Este o teorie conspiraționistă, nu un argument juridic.
6. Minciuna despre „recunoaștere = hârtie tipărită”
Bădău repetă obsesiv:
„unde e hârtia?”
În Franța anilor ’90:
- recunoașterea era decizie administrativă internă,
- nu diplomă separată,
- nu act public general.
„Ce nu există la dosar nu există juridic” este fals în drept administrativ comparat.
7. Funeriu și „echivalarea pe ochi frumoși”
Alt fals.
Ordinul din 2010:
- nu creează studii,
- nu inventează licență,
- recunoaște administrativ un parcurs deja valid academic.
Dacă Funeriu ar fi „falsificat” studii:
- ordinul ar fi nul,
- CNRED ar fi penal responsabil,
- statul francez ar fi contestat.
- Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.
8. Concluzia reală (nu propaganda lui Bădău)
Horea Bădău:
- aplică retroactiv reguli românești stricte;
- ignoră complet autonomia universitară franceză;
- confundă echivalarea administrativă cu existența studiilor;
- transformă lipsa unui document într-o „dovadă de fraudă”;
- alunecă spre conspiraționism („i-a păcălit pe francezi”).
Nicio instanță, nicio comisie academică, nicio universitate nu i-a confirmat obsesia
Verdict final
NU există:
- fals de diplomă
- studii inventate
- fraudă academică
Există:
- parcurs academic valid internațional
- recunoaștere administrativă ulterioară (normală)
- manipulare grosolană prin confuzie de sisteme
Problema nu este Nicușor Dan.
Problema este analfabetismul juridic și academic al acuzatorului.
