Daca ar fi onest (dar nu e cazul), Horea Badau si-ar da seama ca se apropie din ce in ce mai mult de momentul in care el insusi va exclama: "Ooops, am vaga impresie ca sunt facut sah mat" :-) Nu va recunoaste, bineinteles (oricum era de fapt sah mat in orice "argument" pe care l-a formulat pana acum). Dupa cum nu va recunoaste ca are mare nevoie de ajutorul profesional al unui psihiatru.
Oricum, sa-i mai ghidam putin pasii catre numitul mat.
Vis-a-vis de ultima sa postare isterica in care isi reversal furia asupra lui Funeriu. Si invita suporterii sa "share masiv". Iată o critică a acestui nou atac al lui Horea Bădău, axată pe erori academice, confuzii deliberate și insinuări nefondate. Cu un appendix!
Afirmația lui Horea Bădău este înșelătoare și se bazează pe o înțelegere greșită (sau voit distorsionată) a sistemului universitar francez din anii ’90.
1. Premisa inițială este adevărată, dar folosită manipulator
Este corect că Nicușor Dan nu a primit diploma de licență de la Universitatea din București după cei trei ani (1989–1992).
Însă concluzia sugerată — că acest lucru ar fi fost un impediment academic sau o neregulă — este falsă.
În acea perioadă:
- finalizarea licenței în România NU era condiție obligatorie pentru admiterea într-un ciclu superior în străinătate;
- universitățile occidentale evaluau nivelul real de pregătire, nu conformitatea birocratică cu sistemul românesc.
2. Confuzia fundamentală: „anul 4”, „anul 5” și licența
Întrebările „Cum a intrat în anul 5 fără anul 4?” sunt lipsite de sens academic.
Sistemul francez NU funcționează pe ani numerotați ca în România, ci pe cicluri:
Licence - Maîtrise - DEA (Diplôme d’Études Approfondies)
„Anul 4” românesc nu este o condiție formală universală în Franța. Accesul la DEA se făcea:
- prin evaluarea dosarului;
- prin recunoașterea studiilor anterioare;
- inclusiv prin admitere excepțională pentru candidați cu performanțe deosebite.
Așadar, nu există nicio regulă încălcată.
3. Admiterea la DEA fără licență finalizată: practică legală
În anii ’90, admiterea la DEA:
- nu presupunea automat o licență „completată birocratic”, ci un nivel echivalent;
- era decisă exclusiv de universitatea franceză, nu de statul român.
Universitatea Paris XI a considerat studiile și competențele lui Nicușor Dan suficiente și superioare cerințelor standard.
Aceasta este o decizie academică suverană, nu o fraudă.
4. Doctoratul la Paris 13: aceeași logică
Accesul la doctorat în Franța:
este condiționat de validarea unui parcurs academic suficient, nu de traseul românesc „corect”;
faptul că Nicușor Dan a fost admis la doctorat confirmă că instituțiile franceze i-au recunoscut oficial nivelul academic.
Dacă ar fi existat vreo ilegalitate:
- doctoratul nu ar fi fost posibil;
- diplomele ar fi fost contestate;
- ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
5. Argumentul „DECI?” este gol de conținut
Faptul că diploma atașată arată clar „Diplôme d’études approfondies (DEA)”:
- nu demonstrează nicio neregulă;
- confirmă exact ceea ce se știa deja: absolvirea unui ciclu superior în Franța.
Bădău sugerează că existența unui DEA ar invalida parcursul anterior — o concluzie complet falsă.
6. Insinuarea de fraudă fără probe
A lansa întrebări retorice („Cum?”, „Cum?”) nu ține loc de probă.
Pentru a vorbi despre ilegalitate ar fi necesare:
- o decizie de nulitate;
- o sancțiune academică;
- o hotărâre judecătorească.
- Nimic din toate acestea nu există.
Concluzie
Discursul lui Horea Bădău:
- confundă deliberat sisteme universitare diferite;
- transformă proceduri academice legale în „mistere”;
- și induce ideea unei fraude inexistente.
Nu există nicio „problemă” în faptul că Nicușor Dan:
- a studiat 3 ani în România,
- a fost admis la DEA în Franța,
- și ulterior la doctorat.
Există însă o problemă de onestitate intelectuală în modul în care aceste fapte sunt prezentate public.
APPENDIX: varianta consolidată incluzand licenta.
Afirmația lui Horea Bădău este eronată și defăimătoare, deoarece ignoră mecanismul academic real prin care s-a constituit licența Universității Paris-Sud (Paris XI) și încearcă să sugereze o ilegalitate care nu există.
1. Lipsa licenței românești NU este o neregulă
Este adevărat că Nicușor Dan nu a primit o diplomă de licență de la Universitatea din București după cei trei ani (1989–1992).
Dar acest fapt nu este nici ilegal, nici neobișnuit în context internațional.
Studiile din România (anii 1–3) au constituit o bază curriculară solidă, recunoscută ulterior prin transfer academic.
2. Licența Paris XI nu „lipsește”, ci este obținută prin transfer curricular
Elementul esențial omis deliberat de Bădău este următorul:
Licența de la Paris XI a rezultat dintr-un mecanism legal de transfer și echivalare curriculară, prin care:
- cursurile parcurse în România (anii 1–3)
- un segment curricular urmat în cadrul DEA (Diplôme d’Études Approfondies)
au fost combinate pentru a închide și valida ciclul de licență în sistemul francez.
Acest tip de suprapunere curriculară era legal și uzual în anii ’90 pentru studenți cu performanțe academice excepționale.
3. Universitatea Paris XI este autoritatea academică suverană
Nu statul român, nu Nicușor Dan, nu vreo persoană publică „a decis” validarea licenței, ci:
- Universitatea Paris XI, instituție acreditată,
- care a emis diploma finală de licență.
Aceasta este singura autoritate relevantă din punct de vedere academic.
4. Atestarea ulterioară în România este o consecință, nu o invenție
Atestatul emis de Ministerul Educației:
- nu transformă un master în licență;
- ci recunoaște licența Paris XI deja obținută.
Ulterior, această licență este recunoscută și de Universitatea din București, conform procedurilor legale de echivalare.
Ministerul și UB nu creează diplome, ci le recunosc administrativ.
5. DEA nu infirmă licența — dimpotrivă
Faptul că Nicușor Dan deține un DEA:
- nu anulează licența;
- ci explică cum s-a închis ciclul de licență prin transfer de cursuri.
Argumentul „scrie clar DEA, DECI?” este gol logic: DEA este parte a parcursului, nu dovada unei nereguli.
Concluzie
Discursul lui Horea Bădău:
- ignoră deliberat realitatea transferurilor curriculare internaționale;
- confundă cicluri academice distincte;
- sugerează o fraudă fără nicio probă.
- Licența Paris XI există, a fost obținută legal, prin
- studii în România (anii 1–3),
- transfer curricular dintr-un segment DEA,
- validare de către Paris XI,
- și atestare ulterioară în România, inclusiv la UB.
Problema nu este parcursul academic al lui Nicușor Dan, ci dezinformarea sistematică care îl atacă.
