Si mana grebla se facu! Un Bădău isteric strigand "victorie" bazat pe o "bomba" care e manipulare.
Iată un răspuns clar, punctual și demontant, care arată exact unde manipulează Horea Bădău și de ce „bomba” anunțată este, în realitate, o petardă logică:
1. Ce spune de fapt Paris 13 – și ce NU spune
Răspunsul invocat de Bădău afirmă un lucru banal și general:
„Documentele depuse pentru cererea de admitere la doctorat includ, în special: diplomă de licență, diplomă de master etc.”
Aceasta este o listă standard de principiu, nu o constatare factuală despre dosarul lui Nicușor Dan.
Paris 13 spune explicit:
- „Nu am acces la aceste documente”
- „Nu știm dacă au fost sau nu prezentate”
- „Trebuie întrebat studentul sau instituția emitentă”
NU spune nicăieri:
- că Nicușor Dan NU ar fi prezentat documentele;
- că admiterea sa a fost ilegală;
- că ar fi existat vreo derogare interzisă;
- că doctoratul ar fi nul.
A transforma „nu știm / nu avem acces” în „nu există” este sofism elementar.
2. Confuzia voită: „reguli actuale” vs. „practici istorice”
Paris 13 descrie cerințele generale ale instituției, nu procedura concretă din anii ’90 și nu deciziile comisiilor de atunci.
Bădău face trei erori grave:
- presupune că regulile erau aplicate identic și rigid în toate cazurile;
- ignoră complet evaluarea pe bază de dosar (dosar académique), standard în Franța;
- confundă cerința formală cu verificarea materială.
În anii ’90, admiterea la doctorat:
- se făcea pe baza DEA + evaluarea parcursului;
- universitatea verifica nivelul, nu „ștampila românească”.
3. „Trebuia să aibă licență din țara de origine” – afirmație fără consecință
Chiar dacă:
universitatea cerea, în principiu, diplomă de licență,
asta NU înseamnă că:
- licența trebuia să fie românească tip CNRED;
- trebuia să existe un document identic cu licența românească;
- admiterea ar fi fost nulă în lipsa unei „hârtii standard”.
În Franța, recunoașterea nivelului este suficientă. DEA-ul obținut anterior este dovada instituțională a acestui nivel.
4. Ce spune Paris 11 – și de ce Bădău „strigă victorie” degeaba
Paris 11 răspunde corect și procedural:
- fără acordul studentului, nu pot divulga date personale;
- nu emit copii de diplome;
- responsabilitatea documentelor aparține studentului.
Acesta este un răspuns GDPR standard, nu o confirmare a vreunei fraude.
Faptul că:
universitatea NU oferă documente unui terț ≠ universitatea spune că documentele NU există.
5. „Aruncă pisica în curtea lui Nicușor Dan” – fals retoric
Universitățile NU sunt obligate:
- să facă investigații politice;
- să confirme sau să infirme teorii conspiraționiste;
- să răspundă la campanii online.
Ele spun un singur lucru: „Nu avem voie să vă dăm aceste date.”
Atât.
6. De ce „bomba” este o manipulare
Bădău:
- ia un răspuns administrativ neutru;
- îl rupe de context;
- îl rescrie ca acuzație;
- adaugă CAPS LOCK și „PUTEREA POPORULUI”.
Tehnică clasică de propagandă: „Nu știm” → „nu există” → „fraudă dovedită”
Concluzia reală
Nu există:
- confirmare de ilegalitate
- refuz al doctoratului
- dovadă că actele n-au fost depuse
- constatare de fraudă
Există doar: răspunsuri procedurale standard
- protecția datelor personale
- lipsa accesului unui terț la dosare academice
- manipulare prin interpretare abuzivă
Paris 11 și Paris 13 NU îl incriminează pe Nicușor Dan.
Îl incriminează doar imaginația conspiraționistă a acuzatorului.
Problema nu este „ce ascunde Nicușor Dan”.
Problema este cum se fabrică scandaluri din tăcere administrativă.
