Demolarea ultimelor obsesii ale lui Horea Bădău, postate sub infumuratul/pateticul titlu "Adevar si minciuna despre parcursul academic al lui Nicușor Dan". Pentru cine intelege profilul sau psihologic Bădău trebuie sa continue obsesiv cu dezinformarile pentru a se auto-valida. Rezultatul e o dezinformare continuata.
Iată un răspuns clar, punctual și documentat la afirmațiile lui Horea Bădău, separat pe „adevăr/minciună”, dar corect juridic și academic:
1. „A intrat direct în anul 5 (DEA) fără anul 4”
Fals / manipulare.
- În Franța anilor ’90, DEA nu era un „an 5 automat”, ci un program accesibil pe bază de dosar, prin evaluarea studiilor anterioare.
- Admiterea la DEA este ea însăși actul de recunoaștere a nivelului Licence/Maîtrise sau echivalent.
- Nu exista obligația formală de a „face anul 4” nici în România, nici în Franța, dacă universitatea franceză decidea echivalența.
2. ENS „nu ține loc de licență”
Parțial adevărat, dar irelevant.
ENS nu acordă diplome, corect.
Dar nimeni nu susține că ENS i-ar fi „dat licența”.
Admiterea la DEA nu s-a făcut „prin ENS”, ci prin universitate, pe baza evaluării dosarului academic. ENS este complet secundar în această discuție.
3. „Funeriu a echivalat ilegal DEA cu licența”
Fals juridic.
Ordinul din 2010:
- nu creează studii,
- nu falsifică nimic,
- recunoaște administrativ un parcurs deja valid academic, conform practicii Bologna și structurii franceze pre-Bologna.
Echivalarea DEA → licență a fost practică legală și aplicată și altor cazuri similare, nu un „favor”.
„Nu dezminte, deci e vinovat” nu este argument juridic, ci retorică de tabloid.
4. Angajarea la IMAR în 1994 „fără licență”
Fals prin anacronism normativ.
În anii ’90:
- CNRED era la început, fără proceduri clare;
- angajarea în institute de cercetare se făcea pe baza diplomelor străine + adeverințe, nu exclusiv pe atestat CNRED;
- aceasta era practică generalizată pentru cercetători formați în Franța, Germania, SUA.
A judeca 1994 cu regulile birocratice de după 2010 este eroare gravă de drept.
5. „IMAR și Funeriu au ascuns tipul diplomei”
Insinuare fără probă.
- Formularea „diplomă de studii” este standard administrativ, nu dovadă de fraudă.
- Lipsa detaliilor într-un răspuns administrativ nu creează ilegalitate.
6. Angajarea din 1998 / promovarea din 2000 „fără doctorat”
Confuzie deliberată între existența titlului și recunoașterea lui administrativă.
Doctoratul:
- există din momentul susținerii și validării în Franța (2000);
- ordinul din 2002 nu creează doctoratul, ci doar îi produce efecte administrative în România.
- Aceeași situație a fost valabilă pentru mii de cercetători români formați în străinătate.
7. „Fonduri europene accesate fără licență”
Acuzație gravă fără nicio probă.
Nu este indicat:
- niciun proiect,
- nicio condiție încălcată,
- nicio decizie de finanțare ilegală.
Simplă insinuare penală.
8. „Fără anul 4, masterul și doctoratul nu sunt valabile”
Fals academic.
Valabilitatea:
- este stabilită de instituția care acordă diploma, nu de polemiști de pe Facebook;
- universitățile franceze au validat DEA și doctoratul.
- România nu poate anula retroactiv diplome străine valide.
9. „Sporul de doctorat e neprescris”
Eroare juridică.
Sporul:
- se acordă pe baza titlului de doctor existent;
- eventualele diferențe administrative sunt chestiuni de drept al muncii, nu „fapte penale continue”.
CONCLUZIE
Afirmațiile lui Horea Bădău se bazează pe:
- confuzii între validitate academică și efecte administrative;
- aplicarea retroactivă a normelor;
- insinuări fără probe;
- anacronisme juridice.
Nu există nicio dovadă de ilegalitate, fals sau fraudă.
Există doar o construcție polemică care ignoră sistemele universitare franceze și practica reală a anilor ’90.
